Binecuvantate ne fie dorurile
„Carmen nu te ia de mâna, ca sa intri în lumea ei. Ar fi o pozitie de forta si ea nu foloseste forta decât pentru ea însasi, ca sa-si puna ordine în dureri si sa scoata din ele... emotii, de-alea pure, calde si colorate.
Carmen îti lasa usa sufletului deschisa si te face sa vrei sa intri... pentru ca stii ce vei simti: stii ca-ti va da cu lacrima de toti peretii si te va învata sa zâmbesti din nou.
Si, exact când te astepti mai putin, te îndragostesti de personajele ei, te revolti împotriva celor care le fac rau si îti dai seama ca esti si tu acolo cumva, cu ceva din copilaria ta sau din povestile familiei tale...
Citesc si simt ca m-am urcat într-o masina a timpului, care ma duce ba într-un viitor cu sperante, ba într-un trecut unde ea da, meticulos, toate pânzele de paianjen la o parte, ba într-un prezent copios, cu tot ridicolul unor update-uri pentru care nu suntem toti pregatiti...
Are aceasta superputere, mai ales de când nu mai e doar o autoare, ci o scriitoare autentica, fascinanta, cu toate mirodeniile necesare spre a te îndestula sufleteste.
Ador ce scrie, iubesc ce simte si ma mândresc excesiv cu prietenia care ne leaga de-o viata.“
Mihaela Radulescu Schwartzenberg