Īn Paradisul de dupa colt, Mario Vargas Llosa ilustreaza prin doua cronici paralele lumea utopiilor din secolul XIX, relatānd amanuntit aspiratia paradiziaca a celor doi eroi si decaderea lor, inevitabila cānd o idee ajunge sa fie aplicata mecanic.
Unde ar fi de gasit Paradisul? Īntr-o societate egalitara care trebuie edificata sau īntr-un efort de īntoarcere la valorile lumii primitive?
Doua vieti: Flora Tristįn, care se da de ceasul mortii īn lupta ei pentru drepturile femeii si muncitorilor, si Paul Gauguin, cel care īsi descopera pasiunea pentru pictura si lasa balta existenta burgheza ca sa traiasca īn Tahiti, unde cauta o lume īnca necontaminata de conventiile occidentale.
Doua conceptii despre sex: cea a Florei, care vede īn el doar un instrument de dominare masculina si aluneca ocazional īntr-o experienta lesbiana, si cea a lui Gauguin, care īl simte ca pe o forta vitala esentiala, o data chiar la nivel homosexual, de vreme ce ajuta la expansiunea creativitatii sale.
Ce au īn comun aceste doua vieti opuse, dincolo de relatia de familie Flora fiind bunica pe linie materna a lui Gauguin?
