Nu intelegeam nimic. Stiam doar ca portretul imi apartine. Sunt eu. Eu! Fara nici o indoiala, eu. Cu o toaleta si o pieptenatura pe care nu mi le cunosc. Pina si caligrafia de pe verso imi apartine. Si ma cheama Laura. Eu, Laura, care traiesc in 1992, ma uit la portretul meu de acum sase decenii, desi stiu ca e imposibil sa-mi apartina. M-am nascut cu douazeci de ani mai tirziu...
