Fuga de libertate

În ultimele secole, omenirea a evoluat spectaculos la nivel intelectual si tehnic.

Numai ca, în planul dezvoltarii emotionale, a ramas cu multe veacuri în urma, sustine Fromm.

Cum se explica si cum poate fi solutionat acest decalaj socio-istoric dintre minte si inima?

Facând apel la date din istorie, psihologie sociala si psihanaliza, prezentul volum descrie modul în care destramarea lumii medievale, cu ierarhiile sale stabile si securizante, a adus lumii occidentale moderne un confort material si o democratizare nesperate, însa cu pretul unei anxietati venite din izolarea sociala, din dezradacinare.

În acest context, „fuga de libertate“ devine o falsa solutie la alienare, prin care omul zilelor noastre e tentat sa-si cedeze libertatea unor regimuri autoritariste, care, desi îl transforma într-o marioneta, îi ofera un sentiment de apartenenta si de siguranta.

Ca antidot la înregimentare si extremism, Fromm mizeaza pe constientizarea resorturilor existentei noastre sociale, proces care ne poate face mai maturi la nivel afectiv si mai autonomi în gândire.

ERICH FROMM (1900-1980), sociolog si psihanalist, s-a format în cadrul Scolii de la Frankfurt, pentru ca în 1933 sa emigreze în SUA.

Dintre cartile sale amintim: Arta de a iubi, Arta de a fi, Arta de a asculta si Limbajul uitat.

Numai daca omul va stapâni societatea si va subordona angrenajul economic scopurilor fericirii umane, si numai daca va participa activ la procesul social, va putea sa învinga ceea ce îl duce acum la disperare — singuratatea lui si sentimentul de neputinta.

- Erich Fromm

Fuga de libertate apare atunci când eul se dovedeste prea slab - sau prea slabit - pentru a-si mai asuma raspunderea propriilor alegeri, renuntând ca atare la puterea de decizie.

Fromm vede în aceasta capitulare o trasatura inaugurala pentru ceea ce el numeste caracter autoritar sau sado-masochist.

- Dorin Liviu Bîtfoi - România literara