O declarație de iubire făcută picturii!

Ştiinţa nu trebuie să fie neapărat serioasă, ţeapănă, morocănoasă.

De ce, în numele unei triste ştiinţe, istoricii artei vor ca nimeni să nu râdă, de pildă, în faţa picturii?

Ce dumnezeului caută un ditamai melcul în prim-planul unei respectabile Bunevestiri ?

De ce Bruegel i-a aplicat regelui negru Gaspar un tratament atât de aparte în Adoraţia Magilor?

De ce părul Mariei Magdalena este atât de lung în picturi? Venus din Urbino este în tablou sau în altă parte?

Cum se face că Foucault a produs un anacronism atât de evident în analiza consacrată Meninelor?

Structurat în şase scurte ficţiuni narative, tot atâtea anchete asupra evidenţelor vizibilului, inclasabilul volum Nu vedeţi nimic ne oferă viziunea pasională şi pasionantă a unuia dintre cei mai străluciţi specialişti în arta Renaşterii.

Anchetând cu umor şi subtilitate tablouri celebre ale lui Velázquez, Tiţian, Bruegel sau Tintoretto, Daniel Arrase ne învaţă - într-o declaraţie de iubire făcută picturii - să privim ceea ce vedem.