Pe masura ce gloria postuma a Poetului crestea, o seama de „specialisti" .si rauvoitori au cautat sa exagereze, fie asa-zisa „alienare mintala" a acestuia, din ultimii ani ai vietii, fie sa infatiseze drept reala contamina-rea cu sifilis, spre a crea o contrapondere denigratoare aureolei.

E meritul domnului Gavril Cornutiu ca demonstreaza acum, fara drept de replica, din perspectiva unui medic si profesor specialist de larg orizont, bazat si pe cercetarile anterioare, ca M.Eminescu a fost, fiziologic, pana in ultima clipa, un om normal, asa incat, daca presupusele boli (in special surmenajul) ar fi fost tratate la timp si cu buna credinta, Autorul inegalabil ar fi putut trai inca multi ani spre a-si definitiva macar o parte din vastele proiecte.

Lucrarea pune capat, intre altele, discutiilor interminabile despre „trista" mostenire genetica transmisa de inaintasi si deschide noi perspective asupra intelegerii biografiei poetului national, sugerand culpabilitatea celor care-l puteau salva si n-au facut-o.