Din a doua jumatate a anilor 2000, ziua de Craciun si cea de 26 ianuarie prilejuiesc un pelerinaj al nostalgicilor dupa perioada de dinainte de 1989 la mormântul lui Nicolae Ceausescu din cimitirul Ghencea Civil din Bucuresti.

Ritualul nostalgico-festiv include, de obicei, depunerea de coroane, organizarea unor adunari, unde discursurile zgomotoase privind rezultatele exceptionale ale conducerii lui Ceausescu sunt acompaniate de cântece comuniste ce se fac auzite prin intermediul unui casetofon portabil.

La final, participantii aplauda pe cei care au luat cuvântul, adauga propriile lor comentarii despre „cum era mai bine înainte” sau deplâng disparitia prematura a „marelui patriot”, „marelui conducator”, ale carui fotografii le tin în mâna sau le flutura, dupa caz, catre camerele de filmat sau aparatele de fotografiat.

Asemenea momente demonstreaza, cu prisosinta, nu doar faptul ca „Ceausescu n-a murit”, asa cum proclama Ada Milea în binecunoscutul ei cântec, dar si ca el continua sa domine amintirile românilor despre trecutul recent.

Manuela Marin

Cu trecerea anilor, cunoasterea si întelegerea fenomenelor istorice avanseaza si devine mai nuantata.

Deschiderea arhivelor, accesul la noi surse istorice, dar si asumarea de noi perspective epistemice, de metodologii sau tehnici de analiza moderne, genereaza o schimbare de substanta si de forma a discursului istoric cu privire la fenomene ale trecutului mai vechi si mai recente. Aceasta schimbari creeaza oportunitatea formularii de noi întrebari, dar si avansarea de noi raspunsuri la mai vechi chestionari, rafineaza capacitatea contemporanilor de a percepe trecutul în ipostaze care anterior au fost mai putin sau deloc angajate.

O astfel de lucrare este si cea pe care suntem onorati sa o prefatam.

Virgiliu Târau