Cartea aceasta nu vrea sa fie altceva decât o calauza catre adevarul despre noi însine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski. Dar nu de negasit.

Omul este o fiinta complicata si ambigua, dar nu indescifrabila.

Destul de chinuita si de vulnerabila, dar nu damnata. Iar sufletul sau este în stare sa compenseze urâteniile si josniciile naturii sale cu neverosimile biruinte si elevatii...

Atentia noastra este prea mult chemata în afara, catre zarva înversunata a vietii.

Prea multi cauta, tot timpul, sa ne vânda ceva: o idee sau doar o marfa, un idol sau, prea adesea, o iluzie.

Cum sa-ti mai gasesti reperele în noianul acesta de informatii si de ispite care par a spune totul despre noi si a ne da toate solutiile, când de fapt nu izbutim sa aflam despre noi însine ceea ce ar face ca relatia noastra cu lumea sa devina, daca nu mai usoara, cel putin mai limpede?

Asemenea informatii vrea sa dea, pe scurt, dar în adânc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le contine.

(Petru CRETIA)