În "Bizant. O lume pierduta” navigam printre macedoneni, paleologi, lascarizi, printre eretici evrei si iconoclasti. Vedem Bizantul atacat de persi, avari, berberi sau ostrogoti.

Patrundem în politica abila a duplicitatilor eficiente pe nume „bizantinism”, în relatiile turcilor si grecilor, dar si în subtilitatea imperial-milenara fata de multele minoritati.
Dan C. Mihailescu

Bizant - Un mileniu de imperiu si rascrucea dintre Rasarit si Apus, dintre clasic si modern, o civilizatie a contrastelor, a crestinismului ortodox si a paganismului, a invataturii clasice elene, a puterii romane si a fundalului islamic.

Jonathan Harris reviziteaza istoria Bizantului dintr-o perspectiva noua si poate nu întamplator extrem de actuala. Imperiul din rasaritul Europei a fost exceptional de longeviv.

Care sa fie explicatia, se întreaba istoricul englez. Peste Constantinopol au venit valuri de populatii, de multe ori puternice si agresive, cu armate capabile sa distruga orice opozitie. si se pare ca solutia salvatoare a fost de cele mai multe ori abila transformare a dusmanilor în aliati si apoi integrarea lor în imperiu.

Jonathan Harris este profesor de istorie a Bizantului la University of London.

Un mileniu de imperiu si rascrucea dintre Rasarit si Apus, dintre clasic si modern, o civilizatie a contrastelor, a crestinismului ortodox si a pagânismului, a învataturii clasice elene, a puterii romane si a fundalului islamic.

Daca exista cu adevarat o mostenire, este lectia despre puterea unei societati de a folosi fiecare invazie pentru avantajul sau, punând populatiile navalitoare sa se lupte între ele sau acceptându-le între granitele sale, integrându-le în propriul sistem religios si cultural.