Înapoi la argument. Patru dialoguri despre splendorile prea repede uitate
„Îmi fac iluzia că cititorii acestui volum vor afla, așa cum am aflat și noi doi stând de vorbă, lucruri esențiale despre viața lor, despre prietenie, despre iubire, despre respect și liberă slujire, despre minciună și ură, despre gândirea însăși, despre ... citeste mai departe
Caiet de ricosat ganduri sau despre misterioasa circulatie a ideilor de-a lungul timpului!
„Scriind paginile acestui jurnal de idei nu m-am putut desprinde de imaginea «spiritului universal» ca activitate a unui urias creier al omenirii traversat fara încetare de ideile celor care, de-a lungul câtorva mii de ani, au gândit în ... citeste mai departe
Suntem doar o veriga catre ,,ceva mai bun si mai inalt"? Va iesi vreodata din noi, ca dintr-o uriasa crisalida, ,,omul cu adevarat uman"? Sau poate ca ar trebui sa ne impacam cu gandul ca nu vom arata niciodata mai bine decat ne-a creat bunul Dumnezeu?
Despre libertate, Dumnezeu, plictiseala, prostie, frumusete ascunsa, indragostire, nentalnire ...
„Mai are voie scrisul, în lumea noastra grabita, sa fie abscons fara adâncime, complicat fara sa transmita nimic, pretios si doar pentru o mâna de oameni?
Iar cei care au pretentia ca gândesc mai pot s-o faca fara sa aiba harul de ... citeste mai departe
„Orice minte, la intrarea în viata, e cruda si «salbatica». Dar daca ne este data în grija ca minte a noastra, noi suntem cei chemati s-o ajutam sa devina «o minte adevarata», s-o cultivam si s-o facem sa se coaca.
Raspundem, mai presus de orice, pentru mintea noastra, pentru felul ... citeste mai departe
Dialoguri de duminica, o carte scrisa de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu
„Ce-ar fi, ne-am zis, ca într-o lume în care totul e sufocat de o pasagera «actualitate», în care totul e agitatie cotidiana si surescitare de tip breaking news, sa vorbim despre «inactualitatile» durabile ale vietii, singurele care conteaza ... citeste mai departe
„...O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata.“ (Constantin NOICA)
Mult iubite Domnule Noica, tin pe masa mea o poza pe care Andrei ne-a facut-o la Paltinis, în timp ce urcam pe poteca pietruita care duce spre cabana d-voastra.
Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om îsi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv.
Masura în care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mâna aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe care i-a preluat în el si pe care ... citeste mai departe
"Citind aceste pagini, mi-am dat deodata seama ca am tacut bine atatia ani de zile.
Neputinta de a ma exprima m-a facut, desigur, nefericit, dar ceea ce pana acum m-a impiedicat sa vorbesc liber a fost «sentimentul constient al insuficientei personale»
Veninul strans in mine nu atinsese concentratia necesara pentru a ... citeste mai departe
Un tata (Gabriel Liiceanu) îi scrie, înaintea unei operatii dificile, fiului sau. Expeditorul e în America, iar destinatarul, în Japonia.
Dupa operatie, scrisorile continua sa se înlantuie. Se agata mai întâi „ca iedera" de orice le iese în cale, apoi, dupa întoarcerea acasa a tatalui, devin confesiuni pe cele mai ... citeste mai departe
„Misiunea mea e sa-i trezesc pe oameni din somnul lor dintotdeauna, stiind totodata ca astfel comit o crima si ca ar fi de-o mie de ori mai bine sa-i las sa doarma mai departe, de vreme ce oricum, când se trezesc, nu am nimic sa le propun.“
O carte despre liderii din umbra ai Securitatii, arhitectii raului!
Eu am încercat sa descriu alte personaje, nu vedetele Securitatii, ci din cei 14.300 de ofiteri, angajati ai Securitatii, sa nu ne mintim singuri: nu toti bateau si erau tortionari.
„Paginile Apelului catre lichele au fost scrise pe fundalul unei drame istorice.
Ele sunt febrile pentru ca au fost puse pe hârtie sub febra urgentei de a evacua trecutul si sub teama ca ar putea sa ni se întâmple ceea ce între timp ni s-a întâmplat.
„Nu mai tin minte întocmai când mi-a venit ideea acestui volum.
E bine sa te cateri din când în când pe acoperisul lumii, mi-am spus, si sa râzi de tine si de altii, cu dorinta de a scapa macar o clipa de masca grava pe care ti-au întiparit-o pe figura ... citeste mai departe
Tragicul e cartea de debut a lui Gabriel Liiceanu.
Desi aparentele sunt ale unei monografii compuse în marginea unei categorii estetice, ea anunta de fapt volumul care va aparea douazeci de ani mai târziu ca împlinire a unui parcurs speculativ-filozofic: Despre limita.
„Ce-ar fi sa descoperim ca adevarata fericire e cea care ne pune viata la încercare si îi da o împlinire tocmai pentru ca a fost smulsa unei lumi ostile?
S-ar putea ca trecerea noastra pe pamânt sa capete alta forta când, în stradania naturala spre fericire, suntem pusi în situatia de ... citeste mai departe
Texte, eseuri si manifeste în favoarea implicarii în viata sociala si politica a intelectualului.
„Nimeni nu poate spune când alege cineva sa nu mai traiasca pentru ca viata i-a fost trasa prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârba si revolta incompatibile cu ... citeste mai departe
Prima poveste e despre o dragoste târzie la Paris. A doua despre îngerii de lânga noi. În cea de-a treia veti simti un puternic miros de terebentina, iar în a patra, parfum de crini regali. A cincea va aduce în auz un nume care zgârie si unul care mângâie.
?Ideea acestei carti a pornit de la un dialog epistolar ?ntre doi scriitori: Andrei Plesu si George Balan
Apar?ndu-si fiecare felul lui de a fi, ei pledeaza ori pentru iubirea dintre barbat si femeie, care ?ncheaga cupluri heterosexuale si familii, ori pentru iubirea ?ntre parteneri de acelasi sex, care cer drepturi ... citeste mai departe
Textele din acest volum au fost scrise de pe pozitia unui membru al ?societatii civile? in perioadele in care febra organismului social a atins in tara noastra grade paroxistice. Acesta este si motivul pentru care subtitlul volumului este Texte civile.
Acest ?graunte" este o alta carte: Jurnalul de la Paltinis. Despre el vorbesc ?n scrisorile lor, cu patima si ?nsufletire, cu omeneasca ?ncr?ncenare si neomeneasca detasare, paisprezece intelectuali rom?ni, captivi ai unuia dintre cele mai cumplite momente ale istoriei.
Ei sunt: RADU BOGDAN, E.M. CIORAN, PETRU CRETIA, STEFAN AUG. DOINAS, ... citeste mai departe
Mi-am propus sa va vorbesc despre minciuna, ceea ce ?nseamna despre un lucru pur omenesc: numai omul poate minti, pentru ca numai omul are parte de un "lucru" care poate sa exprime si care, exprim?nd, se poate misca ?n doua directii total opuse: adevarul si falsul intentionat.
??n aceste pagini cuvintele sunt mobilizate ?ntr-un regim de urgenta. ?n joc este o reparatie a Istoriei si ?ncercarea de a iesi dintr-un trecut traumatic.
Se traieste cu teama ca s-ar putea ?nt?mpla din nou ceva rau, altfel rau dec?t ?nainte, folosindu-se materialul, distorsiunile si tehnicile cu care operase raul ... citeste mai departe
Dupa prima noastra ?nt?lnire, s-a ?nt?mplat ceva neasteptat. St?nd de vorba, ne-am pomenit prinsi ?n complicitatea pe care o crea ?nsusi dialogul nostru.
A ?nceput sa ne placa jocul nostru. Mircea Ivanescu s-a lasat ?mpins, pentru o ultima oara, pe coridoarele vietii lui, las?ndu-mi senzatia ca i-am prilejuit o mare ... citeste mai departe
Lucrul cel mai frumos care se ?nt?mpla ?n aceste pagini este povestea unei anumite forme a ?nt?lnirii. Oamenii se ?nt?lnesc si ram?n legati de-a lungul vietii ?n cele mai diferite chipuri.
?n romanul lui Bulgakov, Margareta ?l ?nt?lneste pe Maestru pentru ca ??si daduse ?nt?lnire? cu el, desi cei doi nu ... citeste mai departe
Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii asaza: (in ?bancul de heringi?, de care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor. Acolo ne instalam cu totii din ... citeste mai departe