Ultimul an din viata Elenei Ceausescu
Cartea porneste de la un document de exceptie descoperit în arhivele fostului regim comunist (pastrate la Arhivele Nationale Istorice Centrale): agenda zilnica de întâlniri a Elenei Ceausescu în 1989. Bazându-se pe aceasta, Lavinia Betea descrie nu numai activitatea celei considerate al doilea om din stat si din partid, ci si întreaga retea a puterii în ultimul an al comunismului românesc.
Cu ajutorul lucrarilor de specialitate, al documentelor Cancelariei Comitetului Central si al memoriilor unor fosti înalti demnitari, autoarea reconstituie practic, zi cu zi, un an întreg din viata Elenei Ceausescu.
Asistam astfel la transformarea savantei de renume mondial în „sinistra sotie” a „odiosului dictator”.
În 1989, puterea din România aparea ca un balaur cu doua capete. Când îsi tinea discursurile, Nicolae Ceausescu întorcea privirile catre sotie ca si cum ar fi cautat aprobarea pe fata ei. Evita chiar luarea unei decizii fara consultarea prealabila a consoartei, de teama ca nu cumva sa-l critice dupa aceea.
Prin seful Cancelariei CC, Tovarasa instituise un sistem special de control al documentelor adresate secretarului general al PCR, presedintelui României ori comandantului suprem al fortelor armate.
Tot ceea ce ajungea pe biroul lui trebuia sa treaca mai întâi pe la ea. Si-a ferit mereu barbatul si de influentele subalternilor directi ori mai îndepartati.
Si s-a îngrijit sa ajunga grabnic în biroul lui de fiecare data când afla ca vreunul dintre colaboratorii apropiati intrase acolo. Elena Ceausescu a devenit astfel „marele filtru institutional al presedintelui României”.
Si, prin nemarginita posibilitate a rotirii, promovarii, eliberarii din functii si sanctionarii membrilor nomenclaturii, Tovarasa a devenit mai temuta decât Tovarasul.