„Generatia 127”, cum îi zic unii, nu-i o formula acceptata pentru ca ea, în fine, nu spune nimic, iar ceea ce s-a întâmplat esential si semnificativ pentru programul acestor tineri s-a produs dupa 1930…

I s-a mai zis „generatia tragica” sau „generatia în pulbere” (asa a numit-o Zaharia Stancu), iar Serban Cioculescu i-a zis generatia „trairistilor” [...] Trairismul este numele existentialismului românesc, anterior celui francez si sincronic cu cel german. Iata de ce trebuie sa acceptam acest concept si sa-l impunem (sa încercam sa-l impunem prin argumentele noastre) în cultura româna. Prin avangarda si existentialism suntem contemporani cu Europa spiritului.

(Eugen Simion)

Cu modestie, discretie si obiectivitate, cu un anume minimalism interpretativ decurgând dintr-o vointa ferma de neutralitate, Miruna Lepus spune ce trebuie spus în legatura cu subiectul sau cât se poate de dificil si, mai ales, pune în fata noastra datele, textele si documentele fara de care o sinteza, atât de necesara, în legatura cu „generatia nelinistii” ar fi imposibila.

(Mircea Martin)

Avem de-a face cu o investigatie minutioasa, facuta pe un teritoriu amplu, greu de prins într-o ochire de ansamblu, bazata pe o coborâre în publicistica si factologia perioadei interbelice. Ceea ce rezulta este o cercetare care pune în prim plan un peisaj literar si cultural credibil.

(Mircea A. Diaconu)

Sunt investigate la pas si prin lectura neintermediata, ci direct a sursei, practic toate documentele cunoscute ale tinerei generatii interbelice. Investigatia urmeaza o schema tematica ce are în vedere mai întâi centrul tare al generatiei criterioniste, alcatuit initial din „haretisti” si largit treptat si grupat în jurul lui Eliade ca lider si, ca mentor spiritual, al lui Nae Ionescu. [...] Maniera aceasta erudita se continua în studiul a ceea ce doctoranda numeste „cercurile înrudite”, ca si în celelalte capitole, vizându-i pe avangardisti, pe tinerii sburatoristi si pe „iconari”.

(Nicolae Mecu)