„Am scris o carticica intitulata Silogismele amaraciunii, cuprinde lucruri insolente, am scris-o imediat dupa razboi, când eram foarte sarac si foarte cinic.
Când a aparut cartea era la putina vreme dupa aparitia Tratatului de descompunere, si prietenii mei mi-au spus: «Te-ai compromis, este insolenta, dar nu e serioasa.» [...]
Dupa douazeci si cinci de ani, a aparut în editie de buzunar si acum este cartea mea cea mai citita din Franta si Germania.
Se poate prevedea destinul unui om, dar nu cel al unei carti.“
(Anarhie, disperare, tinerete, interviu realizat de LEA VERGINE în 1984)
