„Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi în Lume, doua situatii existentiale asumate de om de-a lungul istoriei sale.

Ele nu prezinta interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice.

De fapt, cele doua moduri de a fi, sacrul si profanul, sunt determinate de diferitele pozitii pe care omul le-a cucerit în Cosmos si sunt importante atât pentru filozofi, cât si pentru orice cercetator care doreste sa cunoasca dimensiunile posibile ale existentei umane.“

(Mircea Eliade)