Faptul nu e greu de explicat. Valentin Uritescu este în primul rând actor, ceea ce înseamna ca-si duce o parte din viata iesind din pielea unui personaj pentru a intra în pielea altuia.

Or, volumul acesta de confesiuni îl pune în lumina pe Valentin Uritescu asa cum traieste el în afara scenei si a ecranului.

Cu bucurii si temeri, cu nadejdi si frustrari, cu sovaieli si complicitati.

Actorul se dezbraca de roluri si de personaje ca sa se înfatiseze cititorului sub raza autenticului deplin.

Fara culori de camuflaj, fara alibiuri, fara justificari.

Valentin Uritescu scrie asa cum se poarta : natural, departe de arabescuri didacticiste, cu un „ce“ hâtru în vorba si cu un licar în pupile.