Texte, eseuri si manifeste în favoarea implicarii în viata sociala si politica a intelectualului.

„Nimeni nu poate spune când alege cineva sa nu mai traiasca pentru ca viata i-a fost trasa prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârba si revolta incompatibile cu pofta minima de viata, îsi atinge punctul ei de fierbere.

La noi, la români, lucrul acesta e cel mai putin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a ramas pâna în clipa de fata un mister. Românii numesc «minune» o reactie colectiva pe care nimic n-o prevesteste. ?i care, raportata la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimila.

De fapt, sublimul si eroicul nu pot fi programate. Ele apar întotdeauna dintr-o provocare nebanuita a istoriei.

Abia provocat astfel, un popor descopera ca exista o iubire din care se poate muri si ca, daca vrea sa-si recupereze in extremis patria furata, el trebuie sa fie gata sa-si puna în joc viata pentru a-i reda un pret.“ (GABRIEL LIICEANU)