Sper că sfârșitul e plin de bucurie și mai sper să nu mă întorc niciodată

(Frida Kahlo)

Cu câteva zile înainte de capătul vieții, în 1954, Frida Kahlo scria în jurnal: „Sper că sfârșitul e plin de bucurie și mai sper să nu mă întorc niciodată".

În Patul Fridei, Slavenka Drakulić explorează viața lăuntrică a uneia dintre cele mai excentrice artiste ale lumii, întrețesând cu pricepere amintirile Fridei în descrierea tablourilor ei și dând naștere unei meditații despre natura durerii și a creativității.

Cu un personaj a cărui viață neobișnuită continuă să fascineze, această imagine a Fridei Kahlo va atrage cititorii de ficțiune și iubitorii de artă deopotrivă.

„Slavenka Drakulić este o scriitoare de o mare sensibilitate, inteligență și grație." Alice Walker

„După descoperirea legăturii dintre Diego Rivera și sora ei, Kity, pictura Fridei trece de la pasiune la nevoie arzătoare, o cale de a supraviețui trădării și propriilor limite fizice." Publishers Weekly

„E atât de greu să exprimi durerea, mai ales în cuvinte... În vreme ce ele sunt abstracte, pictura, precum muzica, e o formă a expresiei directe, care nu are nevoie de mediere, de traducere. Mi s-a părut că trebuie să încerc să descriu în cuvinte lumea pe care Frida Kahlo o creează în tablouri." Slavenka Drakulić

„O imagine elegantă a unei artiste, care descoperă în Frida Kahlo o vulnerabilitate, o complexitate adesea absente în portretele ei din ziua de azi." Kirkus Reviews