Si El le-a zis: Voua va este dat sa cunoasteti tainele împaratiei lui Dumnezeu, dar celor din afara toate li se fac în parabole. (Marcu 4, 11—12)

„Exista întrebari carora li se poate raspunde prompt si pertinent.

De la cele ale experientei curente (Ce numar porti la pantofi?), pâna la cele ale expertizei stiintifice (Ce este legea gravitatiei?).

Exista si întrebari, cele ale primei copilarii, care par simple, sau suprarealiste, dar al caror raspuns solicita mai curând talentul metafizic sau fantezia: De ce are mâna cinci degete?, Cine a inventat somnul?

Exista, în sfârsit, întrebarile «mari», întrebarile ultimative, carora îmi place sa le spun «rusesti», caci fac substanta multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce exista raul?, Care e sensul vietii?

Pentru astfel de întrebari, nu poti sa propui un raspuns geometric, ci o analogie, o metafora, un «ocolis» transfigurator.

E cea mai adecvata solutie. BR>
Singura.

În loc sa spui, savant: «uite cum stau lucrurile!», spui: «hai mai bine sa-ti spun o poveste».

În cartea de fata va fi vorba despre povestile spuse de Iisus, în efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul împaratiei Sale.

Sarcina pe care si-o asuma e imposibila, asadar e pe masura divinitatii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, fara sa cada în reteta si abuz doctrinar, si are de dat nu doar materie de reflectie, ci si motivatie de viata, suport existential.“ BR>
— ANDREI PLESU