„Orice minte, la intrarea în viata, e cruda si «salbatica». Dar daca ne este data în grija ca minte a noastra, noi suntem cei chemati s-o ajutam sa devina «o minte adevarata», s-o cultivam si s-o facem sa se coaca.

Raspundem, mai presus de orice, pentru mintea noastra, pentru felul în care i-am trasat contururile si pentru cel în care, pornind de la ea, ne-am ales apoi viata. Adevarul e ca nu poti spune «eu» si nu poti revendica un destin decât la capatul unui act solitar de gândire.“

„Titlul, spune Schopenhauer undeva, «trebuie sa fie pentru o carte ceea ce este adresa pentru o scrisoare». Dar cui i se adreseaza atunci titlul acestei carti, Nebunia de a gândi cu mintea ta? Cine anume e interesat de ce înseamna sa gândesti cu mintea ta? Raspunsul mi se pare evident: oricine. Oricine care, vorba lui Kierkegaard, vrea sa fie mai mult decât un exemplar într-un banc de heringi.“

„Daca sfârseste ca dialog continuu cu sine, gândirea pe cont propriu este lucrul cel mai greu de suportat. Caci din acest dialog decurg la tot pasul corectiile care se impun pentru ca viata sa ramâna pe linia de plutire. Iar viata celui care nu poate sa le faca este în mod fatal una esuata. Pâna la urma, mai toate vietile sunt, privite cu un ochi distant, incoerente.

De aceea, poate ca e preferabil sa-ti dai întâlnire cât mai rar cu necunoscutul din tine. Altminteri, judecata careia i te vei supune va fi în mod fatal o «aspra judecare de sine».“ (Gabriel LIICEANU)