Când Cei Nenumiti o aleg pe micuta Tenar sa devina Preoteasa Mormintelor, fetita pierde tot: casa, familia, pâna si numele.
Caci ea este Cea Devorata acum, stapâna peste tacere si întuneric, si se afla în slujba unor puteri vechi si nemiloase.
Cu timpul, fata ajunge sa-si cunoasca bine tarâmul si îndatoririle; soarta ei este limpede.
Pâna într-o zi, când un tânar vrajitor, Ged, patrunde în labirintul interzis ca sa fure o comoara inestimabila. Ged aduce cu el lumina magiei, care e mult mai ispititoare decât întunericul adânc si îngraditor.
Huffngton Post: „Mormintele din Atuan surprinde esenta marilor opere ale genului într-un fel în care putine alte opere fantasy pot spera s-o faca. Daca scopul genului fantasy este sa exploreze launtricul, spatiul interior al sufletului uman, nimeni n-a facut-o mai bine decât o face Le Guin in acest roman."
A doua carte a seriei, surprinzator - mai buna decat prima Superba, sumbra si luminoasa in acelasi timp!
Cine spunea ca nu se poate scrie fantasy psihologic?