Cartea lui Enoh, Evanghelia lui Iuda, Cartea de Smarald, Cartea ingerului Raziel, Marele Albert, Codex Vojnich, Centuriile lui Nostradamus, Necronomicom...

Ideea care transpare in aceste “carti blestemate” este ca omul ar putea sa aiba o existenta mai extinsa cu cateva secole si poate sa fie destinat chiar nemuririi, nu la sfarsitul timpurilor, ci aici si acum.

Aceasta idee era comuna alchimistilor medievali care cautau elixirul de viata lunga, rozacrucianului Robert Fludd la sfarsitul Renasterii, magului Aleister Crowley, care facea din om o stea in secolul al XX-lea. Si asa stau lucrurile acum in privinta curentului transumanist care, mobilizand realizarile tehnostiintei, “lucreaza” la “un om amplificat” si vizeaza, in ultima instanta, sa faca individul nemuritor.

In acelasi timp, aces tom, avand taiata legatura cu divinul, ratacind fara ratiunea de a exista intr-un univers dezvrajit, nu este oare destinat apocalipsei profetizate de Nostradamus si anuntate de Necronomicon?

In definitiv, cunoasterea ascunsa continuta in aceste texte este ca omul nu a fost dintotdeauna aici si nici nu va fi intotdeauna. Si ca, daca nu se aliaza cu acele forte care il depasesc si cu care trebuie sa cada la invoiala, fortele, in chip firesc, il vor invinge pentru totdeauna.