N. Iorga concepe secolul al XVIII-lea ca pe o epoca a unitatii culturale între români si greci, ca pe o noua sinteza istorica (tema urmarita de savant si cu alte prilejuri), anterioara aparitiei ideii de natiune. El insista în sensul detasarii de prejudecatile prezentului si pe aprofundarea spiritului epocii, pentru a putea judeca faptele cu masura lor de atunci. Asa cum s-a remarcat, Iorga evita chiar sa puna pe coperta acestui volum al sintezei sale de Epoca fanariota, gasind un subtitlu care sa exprime mai bine viziunea sa: Reformatorii.