Începutul aventurii cosmice a omului, prin anii 1950, a declanșat unele dintre cele mai semnificative ipoteze de interpretare sau înțelegere, între altele, a istoriei umanității.

În numai două decenii, oamenii au văzut toate marile spectacole ale ieșirii în spațiu, culminând cu aselenizările. Costumele și echipamentele astronautice, navele, secvențele copleșitoare ale decolărilor, imaginile din spațiu – toate au produs un impact major, individual și colectiv.

Ceea ce s-a remarcat, deodată și fără mari eforturi, au fost asemănările cu scene scrise ori în imagini, provenind din antichitate.

Legende, mituri, secvențe considerate încă și azi, drept simbolice sau ritualice în mainstream, au fost reinterpretate în cheia noilor cunoștințe și imagini ale ieșirii în cosmos.

De asemenea, artefacte – mici precum stauetele culturii Yōmon, medii precum lespedea-capac de la Palenque ori enorme, precum traseele câmpiei Nazca – au devenit, deodată (și năucitor!), explicabile prin asocierea zborului, inclusiv cosmic, cu timpurile străvechi… și cu zburători, chiar astronauți, avant la lettre.