Fragment:

Se reia interogatoriul. De data asta asista, cu interventii brutale tovarasul colonel procuror soltuz (probabil nume fals). Dupa trei zile de interogatoriu din ce în ce mai amneintator, sunt trimis la manej.

O sala goala în care un individ cu cap lombrozian, ochi aproape albi, figura si gesturi de bruta, cu un bici în mâna îmi porunceste, într-o româneasca stricata, cu intonatie slava, sa alerg în jurul camerei.

Refuz. Începe sa ma plesneasca cu biciul. Dupa vreo zece lovituri peste cap si spate, ma prabusesc. Sunt lasat acolo câteva ceasuri. Bonta revine însotit de un alt individ, cu cizme, haine de piele, cu un baston. Mi se porunceste sa alerg. Refuz din nou. Alte lovituri de bâta si de baston. Dupa un sfert de ceas, sunt abandonat, întins pe paviment.

Majoritatea însemnarilor lui Corneliu Coposu din acest jurnal ascuns de securitate timp de peste patru decenii graviteaza în jurul unui singur astru: Iuliu Maniu.

Consemneaza miscarile diurne ale Prezidentelui, întâlnirile sale cu toate personalitatile politice importante, cu diplomatii straini acreditati în România, strategia sa de a scoate tara din alianta cu Germania lui Hitler si a o trece de partea aliatilor, actiunile secrete riscante întreprinse în acest scop, actul de la 23 August si, în final, încercarile disperate ale batrânului luptator de a-i convinge pe diplomatii englezi si americani si pe guvernele lor sa nu abandoneze România în ghearele comunismului sovietic.

Autorul jurnalului a tinut sa lase marturia personala a evenimentelor politice majore petrecute în România între 1936 si 1947, anul arestarii sale, având convingerea ca perioada de timp peste care se întind însemnarile a avut o semnificatie deosebita, deoarece în acel timp s-a produs pulverizarea partidelor si întronarea dictaturilor în România si s-a aplicat politica de crâncena comprimare a functiunilor vitale ale statului.

Despre jurnalul pierdut, confiscat, tainuit al lui Corneliu Coposu s-a vorbit mult. Prima data am auzit de el chiar de la domnul Coposu, care afirma ca, desi securitatea îi confiscase mii de pagini, tot ar fi avut material sa scrie zece carti, dar îi lipsea timpul. Volumul de fata cuprinde o parte din manuscrisele ascunse într-o valiza data în pastrare bunului sau prieten Ioan Dumitru, spre a fi puse la adapost de perchezitiile securitatii.

Sunt însemnari zilnice, fise, portrete pe baza carora dorea sa îsi reconstituie jurnalul si cartea definitivata înca din 1947, dar confiscata – Viata lui Iuliu Maniu.

În febra evenimentelor de dupa decembrie 1989, când Corneliu Coposu si-a consacrat întreaga energie politicii, nu a mai gasit ragazul de a edita vechile manuscrise tainuite mai mult de patru decenii.