O carte despre liderii din umbra ai Securitatii, arhitectii raului!Eu am încercat sa descriu alte personaje, nu vedetele Securitatii, ci din cei 14.300 de ofiteri, angajati ai Securitatii, sa nu ne mintim singuri: nu toti bateau si erau tortionari.
Era vorba doar de o mâna de oameni în raport cu masa de 14.000. Despre personajele din umbra ale Securitatii n-a vorbit nimeni.
Ati vazut dumneavoastra vreun ofiter al Securitatii aparând la televizor si spunând cu ce se ocupa biroul sau?
Cartea mea nu este despre vedetele Securitatii, ci despre cei mai draguti oameni, care se duceau opt ore la birou si n-aveau de-a face cu lucrurile murdare ale Securitatii, nici cu camerele de ancheta, nici cu canalul, nici cu închisorile. Dar ei erau arhitectii raului.“
Cartea Dragul meu turnator este un raspuns la intrebarea „De ce arata Romania asa cum arata in ultimii 23 de ani?“
O poveste despre un viol istoric, realizat prin complicitatea tuturor celor care scapasera de povara constiintei.
„Mie mi se pare ca nimeni dintre cei care s-au intalnit cu imaginea lor pusa pe masa de disectie a Securitatii n-ar trebui sa taca. Fiecare bucatica din aceasta experienta satanica, oricat de marunta ar fi ea, ar trebui adusa in constiinta celorlalti, impreuna cu cei care, pierzandu-si calitatea de «seaman», au facut-o cu putinta.“
„«De ce arata Romania altfel?» nu este o intrebare deloc complicata, de fapt. [...] Romania arata altfel pentru ca vremurile noi au fost facute de oameni vechi, cu tehnicile vechi adaptate la o situatie noua; de oameni crescuti in cultul lui «nimic sfant» si cu o psihologie generalizata de caini pitbull: apuci, si ce-ai apucat nu mai lasi sa-ti scape din gura.
De fapt nu e nevoie de o mare forta analitica pentru a intelege ca «Romania tranzitiei» s-a construit pe clanurile fostei Securitati, adaptate rapid la o noua conjunctura politica si economica.
A profita de incognito-ul in care lucrasera si a ocupa in mod pasnic centrele de putere ale societatii, mimand formele lor de functionare democratica si deturnandu-le fondul, iata formula simpla si eficace adoptata de cei care, pana in 1990, traisera in culisele puterii.“ (Gabriel Liiceanu)