Aceasta carte surprinde primii pasi în cariera ai regretatului politist scriitor Traian Tandin.

Cartea este scrisa sub forma unui jurnal al unui criminalist de exceptie ce descrie traiectoria devenirii sale, a perfectionarii personale de-a lungul a aproape cinci ani, începând cu Scoala de ofiteri de militie si terminând cu momentul când acesta este transferat la Directia judiciara, din cadrul Inspectoratului General al Militiei.

Autorul ne „plimba” prin anii copilariei, descriind cu o bogatie de detalii rareori întâlnita, modul în care si-a ales cariera, greutatile întâlnite de-a lungul anilor de formare si primele cazuri pe care a trebuit sa le rezolve.

Sunt prezentate atât cazurile în care a avut succes (uneori chiar rasunator) dar si cazurile în care a esuat.

Un exemplu în acest sens este capitolul intitulat „Comisarul Cadâne” în care, tânar ofiter fiind, încurca identitatea unui cadavru, mortul „înviind” la numai o luna dupa ce a fost îngropat.

Autorul descrie cu haz cum multa vreme dupa aceasta întâmplare, colegii sai au continuat sa faca glume poreclindu-l „Cadavrul neidentificat”. Porecla fiind însa cam lunga si nu prea placuta, a fost transformata în „CADÂNE”.

Totusi, odata cu transferul la Circumscriptia 10 militie, în decurs de trei luni, Comisarul Cadâne a reusit sa rezolve 262 de dosare, noii sai colegi poreclindu-l „2. 6. 2.”.

Cartea se încheie cu prezentarea anchetei în cazul incendiului de la Serele Berceni. Incendiul mistuise complet o baraca destul de mare, care adapostise camere si dormitoare comune destinate muncitorilor sezonieri.

Fiind din lemn, arsese foarte repede, astfel ca pompierii nu reusisera sa salveze nimic. Autorul a reusit sa identifice în foarte scurt timp vinovatul, fiind astfel felicitat de ministrul agriculturii de la acea data.

Dupa acest succes, Traian Tandin a fost transferat la Directia judiciara, din cadrul Inspectoratului General al Militiei.