S-a spus mereu ca îngerii sînt dublul ceresc al omului. Schelling, în Philosophie der Offenbarung (Filozofia revelatiei), îi numeste Potenzen (dynameis pe greceste) ale sufletului omenesc, virtualitatile lui, variantele mai limpezi, mai structurate, ale identitatii sale.

Cu alte cuvinte, sîntem mereu însotiti de modelul nostru, de portretul nostru îmbunatatit. Si sîntem - sau în orice caz ar fi bine sa fim - într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Îngerul ofera fiecaruia din actele noastre reperul aurei lui, adica desenul lui ideal.

Lînga fiecare "este" , îngerul asaza un "cum ar trebui sa fie". El conjuga neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face-o noi însine daca am fi în conditia lui.