Povesti stranii si fapte surprinzatoare din istoria celui mai ortodox imperiu din lume

Autorul a întocmit o colectie de povesti, anecdote, dar si de fapte, obiceiuri consemnate în documentele vremii menite sa îi fie de folos atât unui academician care tine prelegeri despre Bizant, cât si unui tânar aflat în cautarea acelor subiecte controversate care pot declansa conversatii spumoase la petreceri.

Stiai ca, în Imperiul Bizantin...

...infidelitatea sotului nu era motiv de divort, însa o lege din 449 d.Hr. permitea unei femei sa ceara divortul daca barbatul întretinea relatii sexuale cu alte femei atunci când ea era de fata?

...se credea ca, hranind porcul cu smochine, se obtine o carne mult mai delicioasa?

...multe familii îsi castrau unul dintre fii, pentru a-i da sansa de a obtine o slujba la curtea imperiala sau în cadrul Bisericii?

....înaintea operatiilor riscante, pacientul trebuia sa îi puna medicului scalpelul în mâna, exprimându-si astfel acceptul ca operatia sa fie facuta?

....apa adusa de la mari distante era stocata în sute de cisterne, dintre care unele uriase?

Cisterna lui Aetius, aflata în aer liber, avea 244 de metri lungime, 85 latime si o adâncime de 13-15 metri, fiind folosita astazi ca stadion de fotbal.

Cea mai mare cisterna acoperita era Bazilica Cisterna, situata în apropiere de Sfânta Sofia.

Ea are o capacitate de 80 000 de metri cubi, o lungime de 138 de metri, o latime de 65 de metri si 336 de coloane.

A fost folosita ca locatie de filmare pentru pelicula „Din Rusia, cu dragoste” (1963), avându-l ca personaj principal pe agentul secret James Bond.

.... generalii erau sfatuiti sa evite confruntarea nu doar cu o armata inamica de putere superioara, ci si cu una de putere egala, daca aceasta nu a fost deja învinsa de trei ori mai înainte?

Victoria trebuia obtinuta prin diplomatie, mita sau manipularea nobilimii din tabara adversarului.

...au aparut sfintii „stâlpnici“?

Acestia traiau în vârful unei bârne de lemn ani de zile, în vreme ce o comunitate de sprijin se dezvolta în jurul lor, la baza acelei bârne.

Cel mai faimos stâlpnic a fost Simion, care a trait în vârful unui stâlp de lânga Alep patruzeci de ani. Istoria consemneaza existenta a 124 de sfinti stâlpnici, cel mai recent în secolul al XIX-lea.

De-a lungul timpului, viziunea asupra Bizantului a încorporat atribute precum „ciudat”, „decadent”, „superstitios”, „degenerat”.

În Evul Mediu occidental, unii lideri militari germanici nu îi considerau cu adevarat romani pe bizantini – asa cum acestia pretindeau ca ar fi.

Ci îi credeau mai degraba greci – niste oameni efeminati, lasi si tradatori, care mâncau cu furculitele si îndrageau scrisul si cititul.

Mai târziu, unii catolici au stabilit ca Biserica „greaca“ era nesupusa, chiar eretica, lipsita de credinta si aflata în cârdasie cu Islamul.

În secolul al XVIII-lea, gânditorii iluministi au hotarât sa faca din aceasta civilizatie de mult disparuta întruchiparea celei mai groaznic de imaginat societati: teocratica, superstitioasa si condusa de eunuci si calugari malefici, fara nicio urma de virtute civica.

Voltaire o numea o colectie inutila de miracole, o rusine pentru ratiunea umana.

Pentru Hegel, întruchipa o imagine dezgustatoare a imbecilitatii, marcata de pasiuni nebunesti si mizerabile.

În secolul XX, unii specialisti în stiinte politice au atribuit disfunctionalitatile si elementele totalitare din Uniunea Sovietica originilor bizantine ale acestui stat.

Astazi, termenul „bizantin“ continua sa fie folosit în sens peiorativ, desemnând sisteme complicate în mod inutil, care functioneaza prin intrigi, evitarea asumarii responsabilitatii, ascunderea adevarului si lovituri date pe la spate.

La finalul atâtor secole de prejudecati occidentale, istoricul Anthony Kaldelli si-a asumat misiunea de a construi o imagine a civilizatiei bizantine cât mai apropiata de realitate.

Volumul de fata reuneste atât materiale care îi fac pe bizantini sa para ciudati si neobisnuiti, cât si materiale care scot în evidenta laturile lor pragmatice, inventive si rationale.

Puteau fi vulgari, materialisti si deosebit de abili, chiar si în momentele de înalta spiritualitate.

În acelasi timp, aveau un admirabil talent în exprimare, îndrageau paradoxurile si dadeau dovada de o profunda umanitate, eliberata de dogme.

Lucrarea este structurata în 18 capitole despre casatorie, familie, sex, practici medicale, stiinta si tehnologie, ospete, animale, eunuci, razboi, spiritualitate, erezie, straini si stereotipurile asociate lor, dezastre naturale, împarati si alte aspecte ale acestei civilizatii complexe si fascinante.

Textul fiecarui capitol îmbraca forma unor paragrafe de sine statatoare – pastile uneori usor, alteori mai greu de digerat din cauza informatiilor socante pe care le contin.

Întregul poate fi astfel citit pe bucati, recitit, analizat si comentat cu mare usurinta.

Autorul se lasa parca impregnat de spiritul bizantin, construindu-si textul cu umor si cu sete de senzational, dar si cu deplina minutiozitate si responsabilitate fata de reprezentarea fidela a surselor.

„Curiozitati bizantine este în primul rând o lucrare de divertisment”, spune chiar el, avertizându-ne în mod comic ca trebuie sa tinem cont de toleranta la vulgaritate a invitatilor, daca alegem sa abordam la petreceri subiecte inspirate din cartea sa.