Aflata la o noua editie, revizuita si imbogatita, Civilizatia traditionala japoneza surprinde  elementele definitorii ale poporului japonez si modul in care acestea s-au reflectat in cultura sa.

Notiunea de civilizatie traditionala acopera intreaga perioada cuprinsa intre inceputurile tainice ale preistoriei, cand s-a inchegat poporul japonez, pana la restauratia Meiji din 1868, ce a coincis cu noile avanturi moderne in care societatea japoneza a fost propulsata.

Traditia s-a impus in toate manifestarile culturale si artistice ale poporului nipon, fiind o sursa inepuizabila de contraste si frumos. Gingasia poetului si duritatea razboinicului coexista, surprinzator, in sufletul japonez.

In plan spiritual si artistic, japonezul s-a identificat intotdeauna cu natura, cautand sa-si sincronizeze existenta cu marile ritmuri universale.

Efemerul pe care japonezul l-a surprins cu atata sensibilitate in natura si apoi in arta, este modalitatea sa cea mai fireasca de comunicare a esentialului, a adevarului despre lume.

Departe de a fi o tentativa sortita pieirii, cultivarea efemerului traduce dinamismul unui popor care cauta necontenit bogatia si prospetimea formelor de expresie.