Cea mai mică realitate comună
Știm mai multe decât oricând și avem la fel de multe opinii.
Peste tot se poartă discuții științifice: despre virusuri și sistemul imunitar, despre diferențele biologice dintre femei și bărbați, despre psihologia asasinilor și natura ereditară a inteligenței.
Faptele și afirmațiile devin adesea la fel de confuze precum cauza și efectul.
E timpul ca dr. Mai Thi Nguyen-Kim să verifice unele aspecte fundamentale! Pe baza celor mai recente descoperiri științifice, ea abordează problemele stringente ale timpului nostru și ne arată ce este adevărat, ce este fals și ce este plauzibil.
Verifică temeinic orice controversă, o susține cu date, o face ușor de citit și ne garantează că nu este o tâmpenie.
Această carte este baza celei mai mici realități comune de care este nevoie în orice discuție, indiferent dacă se poartă la masa din bucătărie sau în parlament.
Faptele, opiniile, fanteziile și temerile sunt amestecate, iar acest lucru nu este rău doar pentru știință, ci și pentru cultura dezbaterii. Când eram copil, aveam o broscuță de metal care sărea.
După ce s-a stricat, se mai mișca doar dacă primea un ghiont. Una dintre farsele mele preferate era să pun broasca pe mâner, apoi să-i cer fratelui meu mai mare să mă ajute s-o iau de acolo.
De îndată ce atingea jucăria, aceasta sărea, iar el se prefăcea speriat de moarte, în timp ce eu mă rostogoleam de râs.
Astăzi mi se pare că suntem înconjurați de broaște mecanice, care vor exploda la cel mai mic ghiont. Internetul nu înseamnă doar că oricine poate avea o voce publică, ci și că banalitățile sunt umflate de la spirale de indignare la adevărate drame naționale, alimentate de troli bucuroși, la fel ca micuța Mai când broasca sărea în fața fratelui ei.
Cultura actuală a dezbaterii pare a fi foarte tensionată, dominată de alb și negru.
Discuțiile diferențiate sunt cu greu posibile, iar consensul, nici atât. Până și îndemnul Gretei Thunberg, „Uniți-vă în sprijinul științei”, pare cumva mai complicat după pandemia de COVID-19 decât înainte.
Pentru Greta era minimumul necesar pentru ca lumea să se adune în spatele faptelor, în sprijinul științei.
Dar chiar există acea știință?
Și în privința a ce putem fi de acord?
În această carte vreau să mă lansez într-o căutare a celei mai mici realități comune.
Nu vreau doar să aflu despre ce putem fi de acord cu adevărat, ci și unde se opresc faptele, unde lipsesc încă cifrele și cunoștințele științifice și, prin urmare, ne justificăm pe deplin unii celorlalți că ne permitem să ne enunțăm părerile fără drept de apel. Dezbaterea funcționează numai dacă te bazezi pe o realitate comună, fără ca participanții să fie nevoiți să sară unii în fața celorlalți ca niște broaște rănite.
Poate că în acest fel certurile pot deveni distractive.
Așadar vă doresc distracție plăcută!
— Mai Thi Nguyen-Kim
