Pe fundalul unui oras european cu o istorie recenta zbuciumata, o naratoare nenumita se confrunta cu o tragedie care a urmarit-o peste continente, o poveste adânc ascunsa în carnea familiei sale: povestea surorii ei care a murit în bratele mamei, la câteva ore dupa nastere

Pornind de la o lista de obiecte albe care contin în ele atât viata, cât si moartea - scutecul bebelusului, laptele matern, prajiturile din orez rotunde ca chipul fetitei -, tânara îi scrie surorii pe care n-a cunoscut-o niciodata, încercând sa se împace cu aceasta imensa povara care o apasa.

Cartea alba este atât o meditatie asupra culorii alb, cât si o calatorie în cotloanele celei mai ascunse dureri.

Într-un stil poetic si laconic, volumul vorbeste despre doliu si suferinta, dar mai ales despre capacitatea spiritului uman de a depasi momentele critice, contemplând în acelasi timp fragilitatea, frumusetea si caracterul bizar al vietii.

"Fiecare propozitie si fiecare imagine contin frumusete si suferinta, acutizate de simplitatea si onestitatea lor dureroasa." New Internationalist

"O splendida psihogeografie a durerii, asa cum penduleaza între locuri, istorii si amintiri.

Tonul este în permanenta echilibrat si nu se abate niciun moment de la demnitatea senina care-l caracterizeaza. Cartea alba este un text misterios, întru câtva ca o carte de rugaciuni profana."

The Guardian

"Nu planuisem sa scriu despre sora mea mai mare. Am fost crescuta de parintii mei, care nu au putut-o uita.

Când lucram la Disectie, am scris urmatoarea fraza: Nu muri. Te rog, nu muri. În mod straniu, cuvintele îmi erau familiare si continuau sa zaboveasca în interiorul meu.

Am descoperit dintr-o data ca veneau din memoria mamei mele: mi-a spus ca rostise acele cuvinte, în repetate rânduri, surorii care murise înainte ca eu sa ma nasc." (Han Kang)