În Bonobo si ateul, Frans de Waal foloseste cunostintele dobândite în zeci de ani de cercetare a primatelor, si a speciei bonobo în particular, pentru a aprofunda cu ochiul fin al eseistului cultural, versat în istoria artei si în filozofie, probleme fundamentale ale naturii umane.

Care este izvorul moralitatii si ce transformari a suferit aceasta pe parcursul evolutiei? Putem fi buni si altruisti si în lipsa constrângerilor religiei?

Este simtul moral apanajul omului, sau e prezent ?i la speciile de maimute cu care ne înrudim? Pentru a afla un raspuns la toate acestea si pentru a ne întelege mai bine conditia, autorul ne propune sa renuntam la perspectiva antropocentrista si sa privim nepartinitor la primatele atât de apropiate noua si la ce ne pot spune ele despre empatie, emotii, etica si religie.

„În încercarea de a prezenta cât mai limpede evolutia empatiei umane, De Waal îmbina, cu mare finete, cercetarea biologica de cea mai înalta calitate cu observatii filozofice pline de îndrazneala si originalitate.“ (Nature)

„Frans de Waal reuseste o performanta rara astazi: nu se lasa antrenat nici în capcana ateismului extremist, nici în cea a religiei. Scrisul lui este liber de orice forma de dogmatism.“ (New York Times)

„O carte stralucita, care demonteaza definitiv ideea ca moralitatea ar avea origini divine.“ (Independent)

„Provocarea cea mare este sa mergem mai departe, dincolo de religie si, mai ales, dincolo de moralitatea privita de sus în jos. Cele mai cunoscute «legi morale» ale noastre nu sunt decât niste rezumate post factum a ceea ce noi consideram moral, fiind însa limitate ca sfera de actiune si pline de hibe. Originile moralitatii sunt mult mai umile si sunt usor de recunoscut în comportamentul altor animale.

Descoperirile stiintifice din ultimele decenii contrazic perspectiva pesimista potrivit careia moralitatea e o spoiala subtire menita sa acopere rautatea înnascuta a omului.

Dimpotriva, e limpede ca daca trecutul nostru evolutiv nu ar fi decurs asa cum a decurs nu am fi ajuns niciodata atât de departe.“

(Frans de Waal)