Suntem doar o veriga catre ,,ceva mai bun si mai inalt"? Va iesi vreodata din noi, ca dintr-o uriasa crisalida, ,,omul cu adevarat uman"? Sau poate ca ar trebui sa ne impacam cu gandul ca nu vom arata niciodata mai bine decat ne-a creat bunul Dumnezeu?

Asteptand sau nu ceva mai inalt decat noi, s-ar cuveni deocamdata sa ne punem aceasta intrebare: cum ar fi bine sa traim ca ,,buni muritori"? Caci este o datorie de onoare, daca tot am fost dotati cu ratiune, sa incercam sa intelegem ce traim, dupa cum e o dezonoare a speciei sa fi primit ratiune si sa murim fara sa fi incercat. Paginile acestei carti s-ar fi putut tot atat de bine intitula Indreptarul bunului muritor.