Fragment:

??n umbra zari un frumos cal murg, ale carui urechi se ascuteau spre v?rf ca niste sabii deasupra capului sau gol, c?nd se ?ntorcea cu eleganta pentru a privi poarta deschisa. Avea ochi negri si stralucitori, ?ntrebatori si ficsi si acel aer de linistita ?ncordare ?n atentie, care tradeaza animalul primejdios. [...]
Lou hotar? pe data ca Rico avea sa cumpere acest specimen de rasa. Caci se si ?ndragostise de St. Mawr. Culoarea lui de aur rosu era fermecatoare! Parea ca emana un foc ?ntunecat, nevazut. Dar ?n ochii sai negri era un g?nd ascuns. Ceva ?i spunea ca St. Mawr nu era fericit. Undeva foarte departe ?n constiinta sa de animal, traia o ura periculoasa, care putea fi ghicita, un sentiment de ostilitate confuz. Ea ?ntelese ca era sensibil, ?n ciuda puterii sale sanatoase si calde, si nervos, de o neliniste irascibila, care-l putea face razbunator.
- Se preface? ?ntreba ea.
- Dupa c?te stiu, nu, Lady Carrington. Nu e propriu-zis viclean. Dar ?si are ?nsusirile sale, cum le are fiecare cal. Dar el e ca si cum ar fi jupuit undeva. Atinge-i locul acela jupuit si nu mai poti raspunde atunci de el.
- Unde-i jupuit? ?ntraba Lou putin derutata. Credea ca St. Mawr avea undeva o rana fizica.
- E greu de spus, Lady Carrington. Daca ar fi un om as spune ca e ceva ?n viata lui. Cu un cal nu poate sa fie chiar acelasi lucru. Un cal de rasa ca St. Mawr are nevoie de a fi ?nteles si nu stiu ca asta sa i se fi ?nt?mplat cu cineva. Marturisesc ca eu ?nsumi n-o cred. Dar stiu ca nu e un cal cum sunt ceilalti si ca trebuie luat ?ntr-un anumit fel; as dori sa i se descopere felul, dar nu prea vad cum.
Ea privi stralucitorul cal murg care, cu urechile plecare, cu fata ?ntoarsa, observa totul, ca si cum ar fi fost un paratrasnet.?