„În 1946, George Orwell spunea ca scrie pentru ca exista minciuni pe care vrea sa le denunte si fapte asupra carora vrea sa atraga atentia; în primul rând, spunea el, doresc sa fac sa se auda o voce.

Am scris multe dintre articolele cuprinse în aceasta carte cu acelasi sentiment: ca exista undeva o minciuna si ca sunt dator, fata de cei care nu o vad ori se complac în ea, sa o scot la iveala – sau, mai bine spus, sa o dau în vileag.

Devenita prin mistificare si distorsiune ortodoxia morala a unor politici din ce în ce mai agresive, minciuna asta ne-a marcat vietile atunci si continua sa ni le infecteze acum. Atunci propovaduia eliberarea de o dictatura care nu exista, acum profeseaza eliberarea de o conspiratie, a statului paralel, care nu exista.

Scopul, atunci si acum, era controlul statului prin ocuparea lui. Pentru a fi permanenta, ocuparea trebuia urmata de transformarea sistemului legal într-un sistem de legalizare a încălcărilor legii.

Este ceea ce se petrece de câtiva ani cu justitia, sub ochii nostri uluiti si neputinciosi. Mecanismul, cinic și nerușinat, e foarte simplu: subordonarea justitiei față de interesele de partid si legalizarea abuzurilor derivate din aceste interese prin scoaterea în afara legii a sanctiunilor legale prevazute împotriva lor. În Faust II, Goethe numea asta impunerea în mod legal a faradelegii.

E ceea ce trăim.“ – Horia-Roman Patapievici