În principiu, Lumea Inelara ar fi trebuit sa fie o gradina fara sfârsit.

La urma urmei, nu era o lume care evolua aleatoriu, ci una construita.

Ceea ce vazusera la prima vizita nu se putea considera ca fiind semnificativ.

Au trecut douazeci de ani de când Louis Wu si echipajul lui pestrit au revenit de pe Lumea Inelara, fara sa gaseasca raspunsul la întrebarile care aveau sa-i bântuie neîncetat de atunci: Cine a construit aceasta megastructura si, mai ales, de ce?

Poate ca noua calatorie pe care se vad nevoiti sa o întreprinda spre inelul îndeparat va dezlega misterul, dar înainte sa descopere cine sunt creatorii acestei lumi colosale si care e telul ei, Louis se vede confruntat cu o realitate înspaimântatoare: Lumea Inelara risca sa se prabuseasca în propriul ei soare.

Totul devenea dureros de evident.

Arcul albastru al Lumii Inelare - culoarea a trei milioane de lumi terestre -, desi prea îndepartat pentru a-i distinge detaliile, dar cu panglica patratelor de umbra clar conturata, era evident descentrat fata de soarele sau.