1. Catre adevar ... 5
2. Dob?ndirea adevaratilor ochi ... 33
3. Cu toata inima ta ... 53
4. Cunoasterea suprema ... 71
5. Cu rabdare ad?nca ... 95
6. Prin bunavointa ?nteleptilor ... 113
7. Tu devii prinosul ... 133
8. Mintea nesovaitoare ... 149
9. Mijlocul e scopul ... 171
10. Sublimul este spontan ... 189
11. Unul ?n cele multe ... 211
12. Ram?ne numai cunoasterea ... 227
13. C?nd dispare moneda ... 249
14. Flacara nemiscata a unei lampi ... 265
15. Dumnezeu te cauta ... 289
16. Arta de a muri ... 307

Fragmente:

Existenta e multumita de tine c?nd esti adevarat; c?nd esti neadevarat, existenta nu e multumita de tine. Nu ca ar exista cineva care e multumit si nemultumit. Felul ?n care se comporta existenta este ca orice lege a naturii - gravitatia, de exemplu. Daca mergi ?ntr-un fel echilibrat, gravitatia e multumita de tine, gravitatia nu va fi distructiva fata de tine. Dar, daca ?ti pierzi echilibrul, cazi la pam?nt. S-ar putea sa ram?i infirm pe viata, s-ar putea sa-ti rupi oasele. Gravitatia e nemultumita de tine, nu e multumita de tine. Dar nu exista nimeni care decide - asta e o lege a naturii. Daca urmezi legea vei fi fericit, daca nu urmezi legea vei fi nefericit.
   Asta este ceea ce ?n Orient se numeste legea karmei, legea faptelor. Daca faptele tale urmeaza legea suprema, vei obtine tot mai multe binecuv?ntari. Daca mergi ?mpotriva ei, vei cadea imediat ?n suferinta. Nu exista nici un conducator suprem care sa decida faptele fiecaruia, cine face rau si cine face bine, si cine trebuie trimis ?n rai si cine trebuie azv?rlit ?n iad - nu exista nimeni care sa faca asta. Cu fiecare miscare ?ti creezi raiul tau si iadul tau. Daca urmezi legea suprema, clipa de clipa ?ti creezi propriul rai. Daca o iei razna, daca mergi ?mpotriva legii, ?ti creezi iadul, nu raiul.
   Faptul ca zeul a fost ?nc?ntat e doar un mod de a spune. De ce a fost el ?nc?ntat, multumit? A fost multumit pentru ca acest om, Sankriti, acest ?ntelept, Sankriti, avea adevaratii ochi pentru a privi. Devenise pur, inocent. Ochii sai erau goi de orice teorie, doctrina, scriptura. El nu proiecta nimic din ochi. El pur si simplu absorbea. ?si folosea ochii pentru a privi, nu pentru a interpreta.

   Foarte ?nc?ntat de faptul ca ?nteleptul i s-a ?nchinat cu chakshusmati vidya, zeul soare a spus: "Un brahman care recita zilnic aceasta vidya nu va suferi de boli de ochi..."

   Noi toti suferim de boli de ochi. Asta e doar o exprimare simbolica. Nu ca am folosi ochelari - nu de acei ochi e vorba. Chiar si un orb sufera de boli de ochi, si el n-are ochi. Nu de, acesti ochi vizibili e vorba.

***

...cei care ?l urmau; multi erau discipolii lui. Ei nu faceau dec?t sa stea ?n jurul lui Tojo, erau ?n contact cu tacerea lui, si multi se transformau. Tojo si-a str?ns toti adeptii si a spus: "Diseara, c?nd soarele apune, voi muri. Asta e prima si ultima mea declaratie."
   Cineva a ?ntrebat: "Daca poti sa vorbesti, de ce ai tacut toata viata?" El a raspuns: "Tot restul e nesigur, numai moartea e sigura. Iar eu vreau sa vorbesc numai despre ceva care e sigur."

   O data ce te-ai nascut, moartea e sigura; tot restul e nesigur. De ce e moartea at?t de sigura? Nu se poate face nimic ?n privinta ei. stiinta poate ajuta la prelungirea vietii, dar moartea nu poate fi distrusa, ea este continuta ?n ?nsusi fenomenul nasterii; s-a ?nt?mplat deja. Moartea este un pol al aceluiasi fenomen pentru care nasterea e ?nceputul; ea e celalalt pol.
   Este exact ca ?n cazul unui magnet: la un magnet ai doi poli - polul pozitiv si polul negativ. Poti reteza polul negativ, poti taia magnetul pe jumatate, dar imediat, ?n locul ?n care ai taiat, va aparea polul negativ. Acum ai doi magneti si fiecare magnet are doi poli, negativ si pozitiv, ?nainte era un magnet, si el avea doi poli, negativ si pozitiv. Acum l-ai taiat ?n doua bucati. Cea care are polul pozitiv ?l va crea imediat si pe cel negativ, iar cea care are polul negativ ?l va crea imediat si pe cel pozitiv. Poti continua sa tai magnetul, ?nsa, indiferent c?t de multe fragmente ai, fiecare va avea doi poli - pentru ca magnetul nu poate exista cu un pol, e imposibil.
   Viata are doi poli: nasterea este polul pozitiv, moartea este cel negativ. Nu poti distruge, poti cel mult prelungi. Poti sa faci, cel mult, un magnet mai mare, dar celalalt pol va fi acolo. Poti sa-1 tai si sa faci un magnet mai mic, dar celalalt pol va fi prezent. Asa ca, orice ar nascoci stiinta, moartea nu poate fi distrusa. tine minte, prin stiinta e cu neputinta sa nimicesti moartea.
   O data ce te-ai nascut, trebuie sa mori. Dar ?n clipa de fata, ?n spatele acestui eu, curge nenascutul. Daca poti privi si vedea si simti nenascutul, frica de moarte dispare - altfel n-ai cum sa distrugi frica.
   Moartea exista si tu ai sa mori; ca eu, nu poti sa fii nemuritor. Dar daca privesti ad?nc, si daca poti sa gasesti ad?ncimea eului tau unde nu mai exista eu, daca poti sa vezi oceanul de dincolo de val, esti deja nemuritor. ?nsa cel care e ascuns dincolo nu s-a nascut niciodata. Daca nu ajungi sa cunosti ceea ce nu s-a nascut, nu poti deveni nemuritor.

****

Asa ca ?nceputul fiecarui pas va fi o lupta. Vor fi suisuri si vor fi cobor?suri. Uneori te vei simti foarte nefericit, frustrat; ori de c?te ori contactul cu metoda se pierde, ori de c?te ori te-ai abatut din drum, te vei simti frustrat, te vei simti deprimat, trist, pierdut. Vor fi si momente de fericire intensa. Ori de c?te ori recapeti controlul, ori de c?te ori devii stap?nul, chiar si pret de c?teva clipe, vei simti o bucurie intensa rasp?ndindu-se ?n toata fiinta ta. Vor exista piscuri si vai. Ele vor disparea numai atunci c?nd efortul constient a disparut, c?nd metoda nu mai e metoda, c?nd metoda a devenit ?nsasi constiinta ta, c?nd nu mai trebuie s-o tii minte, c?nd poti sa o uiti de tot si ea totusi creste continuu, curge, c?nd nu mai trebuie nici macar sa te g?ndesti la ea - atunci ea devine spontana, fireasca, sahaj. Acesta este sf?rsitul fiecarui pas.
   tine minte urmatorul lucru: prin antrenament constant vine un moment c?nd poti sa renunti complet la antrenament; iar daca nu poti sa lasi antrenamentul, nu ai ajuns.
   Maestrii taoisti au folosit multe domenii artistice, printre care poezia si pictura, ca terenuri de antrenament. ?n China si Japonia pictura se foloseste de secole. Pictura taoista are un principiu, iar acel principiu este ca mai ?nt?i trebuie sa devii expert ?n pictura, ?n tehnica picturii - asta ia multi ani -, iar dupa aceea, timp de c?tiva ani, sa te lasi de tot de pictura. Trebuie sa uiti ca esti pictor: sa arunci pensulele, culorile, uleiurile, si sa-ti scoti din minte ca ai ?nvatat ceva. Timp de c?tiva ani trebuie sa te ?ndepartezi complet de pictura. C?nd g?ndul a fost ?ndepartat de tot, maestrul spune iarasi: "Acum ?ncepe." Acum nu esti tehnician. Cunosti tehnica, dar nu esti tehnician. Acum pictezi ca un copil mic. Efortul a ?ncetat, pictatul a devenit lipsit de efort. Numai atunci se nasc profesorii-maestri.

   Am sa spun o poveste. C?ndva, ?n Birmania urma sa se construiasca un templu mare, si usa principala trebuia sa fie ceva unic pe pam?nt. Au fost chemati multi pictori, maestri zen, maestri taoisti, si cel mai bun dintre ei a fost invitat sa proiecteze usa. Acel mare maestru avea obiceiul ca, ori de c?te ori picta ceva, schita ceva, discipolul sau sef statea l?nga el si, c?nd termina desenul, ?l ?ntreba pe discipolul-sef daca era bine. Daca discipolul spunea "nu", maestrul arunca desenul si o lua de la capat, si tot asa, p?na c?nd discipolul spunea: "Da, e bine, asta e."
   Proiectarea acestei porti principale a templului a devenit o problema, pentru ca discipolul spunea ?ntruna "nu". Maestrul a facut cel putin o suta de desene. Au trecut multe luni. Maestrul ?si dadea toata silinta, muncea cum nu mai muncise ?n viata lui, pentru ca vroia sa termine odata proiectul.

****
?ntrebarea 1

   Daca totul se ?nt?mpla pur si simplu, atunci poate exista vreun scop final ?n toate, sau viata e doar un accident? Se poate spune ca viata evolueaza ?nspre vreun scop final?

   E foarte greu de ?nteles, mai ales pentru mintea occidentala, ca viata e lipsita de scop. si e frumos ca e lipsita de scop. Daca ar avea scop, atunci toata treaba ar deveni absurda - atunci cine ar hotar? scopul? Atunci trebuie conceput un Dumnezeu care hotaraste scopul, si atunci fiintele umane devin doar niste marionete; atunci libertatea nu e cu putinta. Iar daca exista vreun scop, atunci viata devine practica, nu poate fi extatica, ?nc?ntatoare.
   Occidentul g?ndeste ?n termenii scopului, dar Orientul g?ndeste ?n termenii lipsei de scop. Orientul spune ca viata nu e o afacere, e o joaca. Iar joaca nu are nici un scop. Sau poti sa spui ca viata e propriul ei scop: sa te joci e suficient. Viata nu urmareste vreun scop, viata ?nsasi e scopul. Ea nu evolueaza catre vreun absolut; chiar ?n clipa asta, aici si acum, viata e absoluta.
   ?n Orient, viata e acceptata asa cum e. Ea nu se ?ndreapta catre vreun scop, pentru ca, daca ar exista vreun scop, cine ar decide scopul si de ce? Daca Dumnezeu ?l decide, poti sa pui aceeasi ?ntrebare cu privire la Dumnezeu: "Care este scopul crearii unei lumi cu scop?" sau "De ce a trebuit el sa creeze o lume cu tinta?" sau, si mai profund, "Care este scopul existentei lui Dumnezeu?".
   Poate ca viata are un scop si Dumnezeu decide scopul, dar atunci existenta lui Dumnezeu trebuie pusa sub semnul ?ntrebarii - de ce exista el -, si astfel ?ntrebarea este pur si simplu ?mpinsa un pas mai ?nainte. Atunci Dumnezeu devine lipsit de scop, sau trebuie sa creezi alt Dumnezeu, care sa decida care e scopul acestui Dumnezeu. si atunci vei continua tot asa la infinit, si undeva ?n ad?ncul tau vei ajunge la concluzia ca acest fenomen e lipsit de scop.
   Asa ca de ce sa mergi de la lume la Dumnezeu? De ce sa nu spui ca viata ?nsasi e lipsita de scop? Tot jocul logicienilor, al teologilor e stupid ?ntr-un fel. Ei spun: "Dumnezeu a creat lumea, pentru ca, daca nu ar fi existat cine sa o creeze, cum ar fi putut lua fiinta lumea?". Dar se poate...

****

Du-te la cineva umil, uita-te bine la el, urmareste-l, si vei vedea ca eul lui e foarte subtil, at?ta tot. El spune ?ntruna: "Sunt o persoana umila." Insista ca e umil. Umilinta lui a devenit m?ndria si eul lui, iar daca ?i spui "Ba nu esti umil", se va supara. Daca ?i spui: "Am vazut la tine ?n oras o persoana mai umila ca tine", el ?ti va spune: "Imposibil. Eu sunt cel mai umil." Dar "eu sunt" ram?ne. Acum "eu"-ul afirma umilinta, ?nainte afirma altceva.

   Se zice ca un mare rege s-a dus sa se roage ?ntr-o moschee. Era o sarbatoare religioasa pentru mahomedani, asa ca el se ruga. Era dimineata devreme, era ?ntuneric, si ?n moschee nu mai era nimeni ?n afara de el. Regele se ruga: "Allah, Dumnezeul meu, eu sunt nimeni, sunt doar praful de pe picioarele tale."
   ?n timp ce spunea asta, ?si dadu brusc seama ca mai era cineva ?n moscheea ?ntunecoasa, ?n alt colt. Cineva care spunea acelasi lucru: "Allah, Dumnezeul meu, eu sunt nimeni, sunt doar praful de pe picioarele tale."
   Regele se enerva. Spuse: "Cine spune ?n fata mea ca e nimeni? C?nd eu spun ca sunt nimeni, cine mai pretinde aici ca e nimeni?". Iar c?nd se lumina de ziua si regele putu sa vada ?n jur, vazu ca celalalt om care se ruga era un cersetor. Atunci regele spuse: "tine minte, c?nd un rege spune ca e nimeni, nimeni altcineva nu poate sa afirme asta - iar tu esti doar un cersetor!" Asa ca p?na si nulitatea poate sa faca parte din eu.
   ?n al saselea stadiu eul dispare, dar si lipsa de eu. Atunci vor fi probleme. Daca lipsa de eu dispare, vei avea dificultati ?n a interpreta. Un ?ntelept nu are eu si nu are umilinta. Daca umilinta exista, ?nteleptul nu e cu adevarat ?ntelept, nu ?nca. El n-a ajuns la al saselea stadiu, n-a ajuns la prag.
   ?nsa atunci vei fi ?n dificultate, pentru ca tu consideri ca umilinta este o calitate. Daca te duci la un Buddha, n-ai sa vezi la el umilinta. N-ai sa vezi la el nici ego, eu, dar nici umilinta. Iar aceasta disparitie a umilintei ar putea sa te faca sa crezi ca el nu e umil. Buddha spune: "Vedele nu sunt de nici un folos, scripturile trebuie aruncate." Daca te duci la el, o sa ti se para ca nu e umil. El spune ca Vedele nu sunt de nici un folos, ca scripturile trebuie aruncate - pare foarte egoist. Nu e, dar nu e nici umil. Asa ca tot ce spune el nu are legatura nici cu eul, nici cu lipsa eului. Asta va fi problema.
   Uita-te la Iisus. El nu a fost o persoana umila, dar nici egoista. Asta a dat nastere problemei care l-a dus la cruce. Nu era deloc umil. Multi...