Libraria Bucuresti, numai carti bune
Libraria Bucuresti, numai carti bune
Cum sa scapi de burta in 10 zile

Contul meu

Cosul meu

Relatii Clienti

Cum Cumpar ?
NOUTATI IN
LIBRARIE
BESTSELLER
TOP 20 VANZARI
OFERTE SPECIALE,
COLECTII SI PACHETE
PLANTE MIRACULOASE
SFATURILE LUI OVIDIU BOJOR
Aboneaza-te la newsletter
ANPC
Salvarea de ostrogoti. Prigoniti-l pe Boetiu
-7
Salvarea de ostrogoti. Prigoniti-l pe Boetiu
Editura: Vremea
Data aparitiei: 2016
Numar de pagini: 208
Autor(i): Horia Vintila
Editura: Vremea
Colectia: Cartea Exilului
Disponibilitate: In stoc

Editura Vremea a început seria de autor Vintila Horia cu Memoriile unui fost sagetator, jurnal inedit, publicat în 2015, pentru a marca centenarul nasterii scriitorului.

Volumului de Memorii i-a urmat antologia de eseuri "În cautarea omului total”.

Seria a continuat cu romanul Cavalerul resemnarii, cel de-al doilea volum din „Trilogia exilului”, dupa ...
Pret: 29,00 lei
Pret: 26,97 lei
buc.
CARTI » Beletristica » Salvarea de ostrogoti. Prigoniti-l pe Boetiu

Salvarea de ostrogoti. Prigoniti-l pe Boetiu

Editura Vremea a început seria de autor Vintila Horia cu Memoriile unui fost sagetator, jurnal inedit, publicat în 2015, pentru a marca centenarul nasterii scriitorului.

Volumului de Memorii i-a urmat antologia de eseuri "În cautarea omului total”.

Seria a continuat cu romanul Cavalerul resemnarii, cel de-al doilea volum din „Trilogia exilului”, dupa Dumnezeu s-a nascut în exil.

"Salvarea de ostrogoti (Prigoniti-l pe Boetiu), cea de-a treia parte a acestui ciclu, a aparut acum, în traducerea Ilenei Cantuniari.

Fragment:

,Eram atunci scos din celula si dus de-a lungul unui coridor spre locul pe care-l cunosteam. si, ajuns de fiecare data înaintea usii, îndaratul careia stiam întotdeauna ce ma astepta, izbucneam într-un râs caruia nu-i puteam niciodata rezista.

Câteva clipe paznicul care ma-nsotea ramânea încremenit, nemiscat în fata mea, cu o mâna pusa pe clanta, nestiind niciodata cum sa reactioneze fata de acest râs neasteptat. Sa deschida usa însemna sa fie lipsit de respect fata de superiorul lui, sa introduca acea dezordine evidenta în chiar sânul ordinii. Sa ma lase în mijlocul coridorului, prada nebuniei mele sonore, ale carei izbucniri neînfrânate ajungeau cu siguranta la urechile celorlalti prizonieri, era ceva ce putea avea consecinte greu de închipuit, caci râsul meu parea batjocoritor, sau, cel putin, parea ca pune la îndoiala institutia în care ma aflam gazduit, ca si ideea însasi de justitie, asa cum era ea gândita în acel loc si pretutindeni, de-a lungul si de-a latul sistemului.

Nimeni nu râde în interiorul justitiei si înca si mai putin pe coridorul unei închisori.

Lucrurile astea doua nu merg bine laolalta. Ma privea atunci uluit, încorsetat în uniforma lui ca într-o platosa de prostie, incapabil sa reactioneze în fata fenomenului neprevazut de codul educatiei lui de gardian de penitenciar; i-a dat prin minte într-o zi nefericita idee de a ma lovi peste obraz, ceea ce a conferit efortului meu o putere nelimitata, astfel ca râsul meu parea ca umple coridorul si spatiul interior al acelui loc blestemat care, dintr-o clipa în alta, avea sa se dezintegreze sub explozie, sa se sparga sub presiunea acelor valuri homerice care ieseau din plamânii mei.

M-a împins atunci în fata lui dupa ce a închis usa, introducându-ma acolo unde, o data sau de doua ori pe saptamâna, eram supus aceluiasi ritual.

Care au fost legaturile tale cu spionajul englez, sau american, sau francez, sau german (faptul ca facusem studii la Göttingen, de pilda, implica pentru primitivii astia ideea de spionaj si, deci, de tradare pe baza unui schimb de informatii)? În ce moment ai primit bani de la agenti straini? (A fi fost platit pentru o conferinta devenea pentru ei a fi primit bani în schimbul anumitor informatii, ceea ce era adevarat, dar într-un alt sens).

Care ti-au fost complicii? Am raspuns într-o buna zi:

– Iata lista completa a complicilor mei: Werner Heisenberg, Niels Bohr, Wolfgang Pauli, Louis de Broglie, C.-G. Jung si René Guénon.

Au luat nota. Dar nu genul asta de ironii provoca izbucnirea mea în râs. Cred ca era vorba de inconstientul meu care descoperise acest mijloc de a ma salva, de a nu ma lasa sa alunec în disperare.

Râdeam, asadar ma situam în afara lor, sau deasupra lor, la un alt nivel, pentru ei inaccesibil. Ei nu râdeau niciodata, apropierea de ei ma facea asadar sa râd. si, în acelasi timp, râdeam pentru a face sa se cutremure edificiul din temelii.

Nimeni nu cuteza sa râda pe teritoriul sistemului, nu se râdea în timpul reuniunilor Comitetului Central, nici în timpul defilarilor de la 23 august, ziua caderii în capcana socialista, nici în vreuna din institutiile care rezultasera de aici. Totul era posomorât si serios: ideologia, veche de mai bine de un secol, incapabila de ironie si de umor, caci tremura de frica în fata judecatii viitorului, edificiile, uniformele, chipurile acelor indivizi aparuti din neantul social, fardati în pripa în culorile unei formatii unilaterale care ascundea înfatisarea realitatii, întorcând-o spre unicul soare care lumina unicitatea sinistra a partidului. Ceea ce iesea deci din mâinile lor sau din gândirea lor era obligatoriu urât sau lugubru.

Râsul este dovada de inteligenta si de libertate.

Amintiti-va de zâmbetul lui Stalin. O floare neagra peste un mormânt. Eram singurul prizonier în stare sa râda al universului lor – temnita.

Asta îi speria. si chiar daca mai aveam înca putere, dupa ce ma legasera fedeles ca pe un iepure, cu mâinile într-o parte si picioarele în cealalta parte, de-a lungul barei suspendate în aerul îmbâcsit de fumul tigarilor, de cuvinte urâte, inumane, de prostia vecina cu moartea (trebuie sa fii prost pentru a fi rau), ma faceau sa ma învârtesc ca un titirez orizontal si începeau sa ma loveasca cu o vergea de fier, „socul non-eului” dupa Fichte, chiar si atunci izbucneam în râsul meu, necunoscut si razbunator, înainte de a începe sa urlu de durere si sa ma prabusesc în tunelul negru în care lesinul ma smulgea întotdeauna durerii constiente si poate si mortii.

„Îmi reveneam în simtiri în celula si, timp de câteva ore bune, nu ma puteam misca, abia respiram. Cum, prin ce mecanism ascuns înlauntrul meu, eram în stare sa revin la viata dupa un asemenea tratament?

Într-o zi mi-au rupt un brat, în alta zi femurul, capul mi-era acoperit tot de echimoze si vânatai mari. Aveam un timpan strapuns, fruntea acoperita de tot soiul de pete, iar durerea fizica ma hartuia în tot corpul, pe dinauntru si pe dinafara, în timp ce forta mea psihica sporea în consecinta.

Îmi gândeam eul, cum spunea Fichte, sub efectul actiunii-fapta, die Tathandlung, în dublu sens: actiunea lor exterioara, urmând în continuare rationamentul lui Fichte, adica tortura, îmi înalta egoitatea, eul meu cunoscator al eului si al lumii, la nivelul eului pur. si aceasta constiinta, doar prin simpla ei declansare, ma facea superior falsei realitati a universului lor de tenebre si întoarceri îndarat.

„Îmi dadeam seama de asemenea ca revolutia lor împlinea sensul intim al conceptului însusi: revolvere, reîntoarcerea la un punct de plecare situat foarte departe în trecut, retrogradarea, ceea ce înseamna în fond cuvântul revolutie.

Pe când ei credeau ca merg înainte. si râdeam, caci întelegeam. si râdeam, caci eu existam întru cunoastere, pe când ei agonizau întru necunoastere absoluta. si ei nu stiau sa opuna totusi nimic râsului meu. Polemica asta, ca sa spun asa, n-a tinut decât zece ani.”

Tot ce nu este eul, este non-eul, îsi spuse el, în timp ce umplea ceaunul cu zapada, cufundându-l dintr-o singura miscare în stratul diafan, dupa ce sparsese crusta de gheata ce se forma pe deasupra. Non-eul este deci universul, sau natura sau lumea exterioara, tot ceea ce exclude si genereaza eul.

Problema îl preocupase timp de câteva zile, recitise unele pagini ale lui Diaconu în care aceasta problema era pusa ca si cum de rezolvarea ei depindea întrucâtva destinul cosmic, nu reusea sa-i înteleaga importanta, iar a-si aminti de numele lui Fichte si a-l plasa printre romantici nu-i era de niciun ajutor, caci îi frecventase prea putin pe filosofi.

Însa îi era lesne sa înteleaga faptul ca aceasta contemporaneitate avea de asemenea un sens literar si, dintr-o data, în timp ce cara ceaunul cu bratul întins într-o atitudine zilnica si obisnuita care parea ca nu are nimic în comun cu tribulatiile spiritului, îi întelese importanta: omul romantic era un eu absolut în fata non-eului, la fel de absolut ca si el, Toma Singuran, în fata naturii, care includea celelalte non-euri, cât si lucrurile neînsufletite. Exista o singuratate, o drama asadar, între cel care rationa asupra lui însusi si restul, drama pe care tânarul Werther nu o putuse suporta si pe care atitudinea literara a romanticilor o reprodusese în mii de cazuri si de personaje, strâns legate de meditatia limitatoare a lui Fichte. Însa asta, îsi spuse el, linistind miscarile ca de pendul ale ceaunului asezat deasupra flacarilor, prins în cârligul lui, asta se asaza aproape automat sub dictatura cauzalitatii.

Eul implica non-eul si viceversa. si nimic nu ma împiedica, în calitatea mea de bun romantic, sa ma las sa alunec în non-eu, în natura sau în lumea obiectiva, sa las sa mi se dizolve eul, precum un hindus.

Sau: având constiinta acestei disolutii obiective si considerându-ma ca un subiect al obiectului, ca o parte supusa întregului, as fi ispitit sa impun aceasta situatie-adevar tuturor acelora care nu sunt constienti înca. Obligatia determinista de a confunda întregul cu o parte si de a transforma aceasta falsa relatie în adevar obligatoriu vine de la filosofia romantica, trece de la Hegel la Marx si de la acesta la degeneratii ideologiei. Or, eu stiu astazi ca acest lucru este fals, ca tocmai subiectul este cel care absoarbe obiectul, în masura în care acela este capabil sa-l cunoasca pe acesta, si nimeni nu are asadar dreptul de a-mi impune un efort de-a-ndoaselea. Imprevizibilul si incertitudinea exclud orice apartenenta la un determinism materialist.

Trebuie, de pilda, sa se gaseasca un echilibru acceptabil între Stat si individ, pentru a elimina ascendentul primului asupra celui de-al doilea. Raul provine dintr-un mod gresit de a pune problema si dintr-un soi de încapatânare a câtorva, falsele elite politice având mijlocul de a actiona asupra noastra prin forta, încapatânare de a ne condamna astfel la vesnica reîntoarcere a ideilor perimate si a exaltarii tortionarilor.

Ce parere ai despre cartea "Salvarea de ostrogoti. Prigoniti-l pe Boetiu" ?

Cine a cumparat Salvarea de ostrogoti. Prigoniti-l pe Boetiu, a mai cumparat si:
Steaua Polara
Martin Cruz Smith
Iubirea doare
Jamie McGuire
Primavara la Roma a Doamnei Stone
Tennessee Williams
India secreta
Paul Brunton
Abonare
Relatii clienti
termeni si conditii
| Despre noi | Carti Online | Reguli confidentialitate | Sitemap |
© LIBRARIA BUCURESTI ONLINE