Produs aflat in stocul propriu sau al editurilor partenere. Pretul afisat include TVA
Este cu totul reconfortant sa scrii despre o antologie de autor ? poezie, proza ? de azi si, ?nca mai mult, subintitulata ?literatura pentru copii?, ?n legatura cu oparabola a lui E. Lovinescu de acum o suta si mai bine de ani; pe scurt, Dumitru Vacariu de azi umbla dupa ...
Este cu totul reconfortant sa scrii despre o antologie de autor ? poezie, proza ? de azi si, ?nca mai mult, subintitulata ?literatura pentru copii?, ?n legatura cu oparabola a lui E. Lovinescu de acum o suta si mai bine de ani; pe scurt, Dumitru Vacariu de azi umbla dupa pasarea albastra, de ieri, a lui E. Lovinescu. Iata.
Mirarea ram?ne ?n fata unei carti de poezie care se cheama Padurea vrajita si careia, cu smerenie, Dumitru Vacariu ?i spune ?versuri pentru copii?. Este o idee primita, formulata prin anii 50 (c?nd s-a creat si o ?sectie? la Uniunea Scriitorilor, numita ?Literatura pentru Copii si Tineret?), care a trecut, apoi, ?n planurile editoriale de la noi, pe rafturile librariilor si ?n sumarul manualelor scolare: acolo se aduna, de-a valma, proza si versuri, de Emil G?rleanu si Tudor Arghezi, Elena Farago si Lucian Blaga, Nichita Stanescu, George Top?rceanu si Ion Barbu.Literatura ?pentru copii si tineret? e pentru cei mari: ei sunt cei care citesc celor mici textele, le simt ? pentru ca, eventual, le explica, fac diferente ?ntre ?personajul pozitiv? si ?negativ?; ajuta la alcatuirea unor ?fise de lectura?, c?te si mai c?te... Unde sunt, ?n aceasta ecuatie, copiii cu presupusa lor ingenuitate, naivitate, ignoranta, vai?
C?t, cum, la rigoare e naiv si ingenuu, personajul liric dintr-un poem precum Psalm care deschide cartile lui Dumitru Vacariu: ?Doamne al sufletelor curate,/ Doamne al bl?ndetii, al puritatii,/ al dragostei si al tuturor ?mplinirilor,/ Doamne al sperantelor si al bucuriei de viata,/ al binelui si frumosului,/ Doamne al copilariei, al mamelor cu pruncii la s?n,/ Doamne al hohotelor de r?s ale copiilor,/ Doamne al pl?nsului dupa papusa pierduta,/ Doamne al strigatului durut dupa mama si tata,/ Doamne al puilor de orice fel,/ rataciti de mamele lor,/ Doamne al fericirii visate/ al r?sului si pl?nsului de copil,/ Doamne... Doamne al meu,/ Doamne al tuturor mamelor si tatilor/ fericiti l?nga copiii lor, /ajuta-ma, ajuta-ma, Doamne al meu,/ sa renasc ?n leaganul copilului din viitor/ si sa pot ?ntinde bratele spre Hristos/ sa pot ?ngenunchea ?n fata Sa/si Sa-L rog:/ Doamne al meu si al tuturor copiilor lumii, /ajuta-ne sa fim mereu fericiti/ alaturi de Tine!?.
Oricum, ?cei mari? vor trebui sa explice ?celor mici? psalmul lui Dumitru Vacariu despre copilul din viitor. Apoi, bunicii sau parintii care citesc versurile si proza lui Dumitru Vacariu, la ora de seara, pentru ?cei mici? vor spune o Poveste; astfel: ?Colo, l?nga zare,/ Curge-o apa mare,/ Apa de lumina,/ Limpede si lina./ Noaptea, c?nd e luna,/ L?nga mal s-aduna/ Sa-si spele condurii/ Z?nele padurii./ Toate-s ?mbracate/ Cu haine bogate,/ Albe si usoare,/ Din raze de soare./ Catre ele vine/ Dinspre zari vecine,/ Despic?nd talazul,/ Fat-Frumos, viteazul./ si c?nta-mpreuna,/ Fermecati de luna,/ De se mira norii,/ Florile si zorii...?
Sunt ?n admirabilele versuri ale lui Dumitru Vacariu personaje din orizontul mito-poetic rom?nesc (Fat-Frumos, Z?na Zorilor, Craiul Vifor, Crivat ?mparat etc.), portrete acrosante ale unor anotimpuri, primavara si, mai ales, toamna (??ncarcata de podoabe/ Vine toamna dinspre munte/ Cu coroane si cu boabe/ De margaritar pe frunte./ Vin cu ea ?n lungi convoaie/ Roadele pam?ntului/ Si perdele reci de ploaie/ Trase-n carul v?ntului./ S-a oprit la scoala noastra/ si ne-a dat la fiecare/ C?te-un strop de zare-albastra/ Cu sclipiri t?rzii de soare./ Din penarele deschise/ A luat creioane noi,/ Frunzelor culori de vise/ Sa le-mparta ?n zavoi./ Fagilor le-a dat culoarea/ Aurului din poveste,/ Fruntea lor sa cheme zarea/ Cea de dincolo de creste./ La mesteceni frunza pare/ De arama si argint;/ C?nd se leagana tresare/ Cu suspine de alint./ Hai, copii, padurea toata/ S-o privim din culmea sura;/ Astazi toamna ne arata/ Cea mai strasnica pictura!? ? Toamna), ecouri labisiene ca ?n Iedul, replici la I. Al. Bratescu-Voinesti, ca ?n Puiul, poezii patriotice precum Casa noastra, dar, ?nainte de toate, padurea, semnul distinctiv al ?ntregii literaturi pe care a scris-o Dumitru Vacariu: e basmul, imaginea eminesciana (codrul de clestar cu palatele sale), locul ?doinelor rom?ne?, al vitejilor si nastrusnicilor din povestile populare: ?Printre ramuri si izvoare/ Am pastrat ce ni-i mai drag,/ De aceea-n veci nu moare/ Codrul des de brad si fag./ ?n poveste si zicala/ Mostenim din mosi-stramosi/ Pe nastrusnicul Pacala/ si vitejii Feti-Frumosi./ Mostenim comori si z?ne,/ Basme si balade vechi,/ Toate doinele rom?ne/ Care-n lume n-au perechi? (C?ntecul padurii).
?n perspectiva valorii estetice, literatura ?pentru copii? a lui Dumitru Vacariu este peste aceea a lui Emil G?rleanu si Elena Farago, George Top?rceanu si Otilia Cazimir.