„Volumul de fata se deschide sub atmosfera anului 1939, cu o scrisoare adresata lui Grigore Gafencu de catre Mircea Djuvara care exprima, în fraze putine si scurte, dar atotcuprinzatoare, starea de profunda îngrijorare si preocuparile reprezentantilor României în afara granitelor tarii, într-un context international tumultuos, fata de raporturile pe care România era de dorit sa le stabileasca cu Germania:

„Azi este însa pentru noi un moment si grav si propice, pe care nu trebuie sa-l pierdem. O mare nervozitate domneste în aceasta clipa în sferele dirigente germane, nervozitate care ne poate fi fatala, daca nu suntem extrem de atenti si de curtenitori fata de guvernul german. (...) Germania este gata sa dezlantuie un conflict în care Polonia si România ar fi primele victime, daca i-am înfatisa pretextul unui gest inamical. (...) trebuie sa ne rezervam o atitudine neutra si chiar amicala fata de Germania, cu care ar fi chiar bine sa intram în oarecare negocieri, daca nu vrem sa fim tocmai noi pretextul dezlantuirii unui conflict pe care si apusenii, ca si noi, vrem, cu orice pret, sa-l evitam; e singura speranta a pacii pentru clipa de fata.

În acelasi registru, al radiografierii contextului international al anilor 1939-1940 si al prezentarii unor strategii si actiuni de politica externa româneasca din aceasta perioada, se înscriu si urmatoarele scrisori.”

Cuvânt-înainte

„Volumul de fata abordeaza o alta fateta a activitatii de exceptie a lui Grigore Gafencu, om politic, diplomat si gazetar, aflat în exil, din noiembrie 1941, pâna la data decesului sau, 30 ianuarie 1957.

Dupa volumul aparut în 2013, care a facut referire la urmarirea lui Grigore Gafencu de catre structurile Securitatii, de data aceasta aducem în atentia cititorilor activitatea laborioasa a diplomatului, reflectata în epistole, expediate si primite. Acestea trateaza o gama larga de probleme, de esenta fiind: apararea intereselor României la Conferinta de Pace de la Paris; situatia politica internationala; gravele neîntelegeri din exilul românesc; rolul sau în crearea U.E.F. si N.E.I. Predominante sunt însa scrisorile care analizeaza, în spirit critic, situatia exilului românesc

Au fost selectate, din fondul de arhiva personal Grigore Gafencu, 97 de scrisori din perioada: 1939-1940; 1943-1950; 1952-1957. Scrisorile sunt însotite, în mare parte, de note explicative ale editorilor, asupra persoanelor si a evenimentelor istorice la care acestea fac referire.”

Nota asupra editiei

„Neamul nostru a avut norocul sa aiba în ultimul veac numerosi barbati capabili sa-i apere interesele în afara granitelor tarii. Nimeni n-a îmbinat însa în mod atât de desavârsit ca Grigore Gafencu talentul de scriitor politic si însusirile de mare orator, în stare nu numai sa convinga, dar sa si miste sufletul.”

„Nu cunosc niciun alt barbat public, care sa fi stiut sa lamureasca – în ultimii ani – mai limpede si mai convingator, decât ati facut si faceti dumneavoastra, adevaratele valori ale civilizatiei europene si adevaratele date ale problemei politice, care pune astazi la încercare (si vai, putini sunt validati!) pe barbatii de stat din lumea întreaga. Prin aceasta v-ati facut purtatorul de cuvânt al Europei – în tot ce are mai bun batrânul continent.”

Brutus Coste