„Încercat-am sa înteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti.

Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti?

Se pare însa ca lacrimile sunt urmele lor.

Nu prin sfinti au intrat ele în lume; dar fara ei nu stiam ca plângem din regretul paradisului.

As vrea sa vad o singura lacrima înghitita de pamânt…

Toate apuca, pe cai necunoscute noua, în sus. Numai durerea precede lacrimile.

Sfintii n-au facut altceva decât sa le reabiliteze.“ (CIORAN)