In calduroasa vara a anului 1835, un barbat a facut lumea sa viseze, sustinand ca Luna e locuita de unicorni, de oameni-lilieci si alte fiinte fantastice.
Dupa mai bine de 70 de ani, stranepoata lui, Emma Harlow, stie ca se va putea indragosti numai de cineva care, ca si strabunicul ei, sa fie in stare sa inflacareze imaginatia contemporanilor.
Pentru aceasta ii cere milionarului Montgomery Gilmore, cel mai neobosit pretendent al ei, sa reproduca invazia martiana descrisa de H. G. Wells in romanul Razboiul lumilor.
Iar pentru Gilmore, nimic nu e imposibil: martienii vor invada Pamantul, chiar daca, de data aceasta, va fi din iubire.
Citeste online un fragment:
Fara a se putea abtine, ?si apropie m?na dreapta de unul din acele simboluri, cu intentia de a le atinge formele spiralate. Chiar daca era curios sa simta acel uimitor si stralucitor material, prefera sa nu-si dea jos manusa, de teama sa nu-i ?nghete m?na. Dar c?nd materialul atinse simbolul, un straniu firicel de fum ?ncepu sa se ridice lenes ?n aer si, ?n timp ce Reynolds observa fenomenul fara a sti ce se ?nt?mpla, o mica flacara albastra ?nflori dintr-odata din manusa sa. Apoi exploratorul experimenta o durere brutala, care imediat se propaga din m?na ?n tot restul corpului. ?si ?ndeparta m?na brusc, fara a putea evita ca acea agonie sa explodeze sub forma unui urlet teribil.
Dintr-odata simti un miros, un amestec de l?na si carne arsa si, din cauza durerii, exploratorul abia putu sa ?nteleaga ca, ating?nd acel simbol, manusa sa ?ncepuse sa arda, cu toate ca se aflau la c?teva grade sub zero. Marinarii din jurul lui se ?ndepartara ?ngroziti, ?n timp ce Reynolds, cu chipul schimonosit, cazu ?n genunchi ?n zapada, sprijin?ndu-se ?n m?na dreapta, care, ?nvelita ?n f?sii de material ars, fumega si era crispata ca ghearele unei vrajitoare.
? Dumnezeule! exclama doctorul Walker, venind spre el.
? La naiba, sa nu atinga nimeni carcasa acestui obiect! racni Macready. Pe toti dracii, nimeni sa nu atinga nimic fara permisiunea mea, sau ?l voi sp?nzura de catargul principal!
Chirurgul ?i porunci lui Shepard, marinarul pe care ?l avea mai aproape, sa faca repede o gaura ?n gheata. Shepard scoase un ciocan si lovi cu ?nversunare stratul casant de mai multe ori, p?na ce reusi sa faca un fel de gaura ?n care Walker ?i afunda m?na lui Reynolds p?na la cot. Se auzi atunci un sf?r?it asemanator cu cel care se produce atunci c?nd se scufunda fierul ?ncins ?n apa. C?nd considera ca era de ajuns sau, probabil, c?nd simti ca propria-i m?na ?ncepe sa ?nghete, ?n ciuda manusii, Walker scoase m?na exploratorului, care se prabusi lesinat din pricina trecerii bruste de la foc la gheata la care fusese supus.
? Trebuie sa ?l duc urgent la infirmerie, capitane, anunta Walker. Nu am nimic la mine ca sa-i bandajez m?na.
? Capitane Macready! urla metisul, ?nainte ca ofiterul sa poata raspunde.
Macready ?si ?ntoarse capul spre Peters, care se afla la vreo zece metri de masinarie, arat?nd ?nspre gheata.
? Am gasit urme, domnule!
Capitanul casca gura de uimire, apoi ?si recompuse fata si se ?ndrepta spre locul ?n care se afla indianul, urmat de alti c?tiva marinari.
? Se pare ca ceva a iesit din masinarie, spuse metisul.
Macready ?l privi furios, de parca toate se ?nt?mplau din vina lui, chiar daca parea evident ca nu era suparat dec?t pe acea ?nsiruire de surprize care ?l ?mpiedica sa le arate oamenilor lui imperturbabila seninatate de care orice capitan trebuia sa dispuna. Metisul ?ngenunchie ?n fata urmelor, le studie ?n tacere si apoi interpreta pentru ceilalti ce vazuse ?n acele m?zgalituri din zapada.
? S?nt niste urme enorme, mai mari dec?t cele de urs polar. De fapt, s?nt mai mari dec?t cele ale oricarui animal de pe Terra, cel putin din c?te cunosc eu, spuse, arat?nd ?nspre conturul urmei. Vedeti? S?nt aproape la fel de mari ca un brat de om. Au forma ovala si s?nt foarte ad?nci, de parca ar fi fost produse de ceva ce c?ntareste tone. Dar cel mai ciudat este ca nu se vad urme de degete ?n zapada. Urmele par sa semene cu dungile lasate de niste gheare.
? Esti sigur de ce spui, Peters? ?l contrazise Wallace, aplec?ndu-se asupra lor. Mie ?mi par mai degraba urme de copite.
? De copite? De c?nd stii tu sa interpretezi urme, Wallace? ?l lua peste picior alt marinar.
? Nu stiu, Shepard, dar am capre si urmele astea s?nt?
? Taceti am?ndoi! racni Macready catre marinari, apoi se ?ntoarse spre indian, care, ?n loc sa se contrazica cu acestia, se multumi sa se retraga ?n spatele unei priviri aspre, probabil ofensat ca cineva punea la ?ndoiala vastele lui cunostinte ?n materie de urme. Continuati, va rog, Peters. Spuneati ca nu s?nt urme umane?
? Mi-e teama ca nu, domnule, ?l asigura Peters.
? Dar e imposibil! exclama Macready. Dar ce ar putea fi?
? Urmele nu mint, capitane, spuse indianul. Fie ce-o fi, ceea ce a cobor?t din masinarie e o creatura care merge pe doua picioare, dar nu cred sa fie om.
Se lasa o liniste morm?ntala, pe c?nd ceilalti se ?nclinau deasupra ciudatelor urme.
? ?n plus, urmele s?nt recente, adauga. As zice ca de vreo douazeci de minute, poate mai putin.
Cuvintele metisului ?i alarmara pe toti, si priveau acum speriati ?n jur, scrut?nd acel infint alb ?n care, dintr-odata, nu se mai gaseau singuri.
? Unde se afla urmatoarele urme? vru sa stie Macready, ?ncerc?nd sa para calm. ?ncotro s-a dus creatura?
? Asta e si mai ciudat, capitane, spuse Peters, conduc?ndu-i vreo doi metri mai ?ncolo. Asta ?nseamna ca acea creatura poate sa parcurga cu pasul o distanta imposibila pentru orice animal. Si urmatoarele trebuie sa fie si mai departe, dar nu reusesc sa le vad.
? Vrei sa spui ca se deplaseaza sarind?
? Asa se pare, capitane. ?n salturi tot mai mari, ceea ce ar ?ngreuna urmarirea chiar si daca n-ar fi ceata. E imposibil sa determin ?ncotro s-a dus fara a cerceta toata zona. Ar fi putut sa aleaga orice directie.
? Vezi, Wallace? se auzi spun?ndu-i lui Shepard. Ar putea capra ta sa faca asta?
Capitanul ?l reduse la tacere printr-o privire plina de furie.
? Ce crezi sa fie asta, Peters? ?ntreba atunci un alt marinar, un anume Carson, de parca ?n situatia aceea indianul ar fi fost ?nzestrat cu o putere legitima superioara ?nsusi capitanului.
Metisul, ?nainte de a raspunde, pastra c?teva secunde de tacere, ca si cum ar fi stat sa chibzuiasca daca tovarasii sai erau sau nu pregatiti pentru revelatia pe care avea sa le-o ?mpartaseasca.
? Un diavol, spuse sumbru. Si a venit din stele.
