Metoda Montessori a fost dintotdeauna si ramâne un experiment deschis, constient si responsabil, care îl provoaca pe adult la studiu permanent si la reflectie si care are ca rezultat organizarea unui mediu pregatit sa raspunda nevoilor de dezvoltare a copilului ca întreg.

Câta vreme adultul ramâne permeabil la fragilitatea vietii si la misterul ei, pregatit sa abordeze cu rigoare stiintifica, onestitate si sensibilitate fiinta umana la fiecare început al ei, exista pentru noi toti speranta unei transformari pozitive în lumea în care traim. Schimbarea în bine cea mai sigura si de lunga durata începe, fara îndoiala, cu valorizarea copilului si a copilariei.

Adultul în relatia cu copilul – aceasta este tema cartii pe care o avem în fata. Maria Montessori aduce în discutie în mod direct tendinta adultului de a actiona de pe pozitia celui mai puternic, de a se substitui vointei si activitatii copilului.

Nu din rea vointa, ci, de cele mai multe ori, dintr-o disponibilitate insuficient cugetata sau dintr-o grija iubitoare, dar fara întelegere, care ia copilului greutatea efortului, dar si bucuria imensa de a-si construi singur edificiul propriei vieti. Eforturile copilului sunt o expresie instinctiva a vietii care sacrifica de regula confortul pentru a obtine cresterea interioara.