Brancusi. Pravila de la Craiova. Etica lui Brancusi
Brancusi. Pravila de la Craiova. Etica lui Brancusi
„Astazi, am desprins sabia avocaturii de la cingatoare si am atârnat-o în cui. Adio! În locul sabiei verbului, ma exercit cu dalta condeiului, ridic o statuie lui Brâncusi, în aceste pagini monografice, si zidesc Pravila de la Craiova de care tinea amicul nostru asezat la Paris, printre straini, cu dalta, cu mistria si cu cobilita. Eu nu mai port cobilita. Nu mai am nevoie.
Copiii s-au ridicat pe picioare proprii, pensia mi-este prea mare (nevasta, saracuta de ea, a ajuns sa nu mai vrea nimic…) pentru crapelnita, si nici de glorie postuma nu-mi pasa. Gloria mea actuala este imensa pe plaiurile Moldovei, în Transilvania si la Bucuresti.
Ma enerveaza si ma înspaimânta. Nici nu mai pot înainta pe Calea Victoriei din cauza lumii care încearca sa-mi vorbeasca, sa ma consoleze, sa ma asigure de stima. Pe Valea Oltetului si a Jiului am ajuns o mica legenda. (...) Mi s-a dus buhul eroismului si se lanseaza povestea sfinteniei. Nu sunt sfânt, ci om, oltean cu Pravila de la Craiova la subtioara, în minte si în inima. Am candidat la eroism si am esuat”.
Petre Pandrea
Petre Pandrea (1904-1968), eseist, publicist si avocat din perioada interbelica. A fost arestat de patru ori în perioada 1940-1944, apoi, dupa venirea comunistilor, între 1948-1952 si 1958-1964, fiind inclus în lotul Patrascanu, al carui cumnat era.
Din manuscrisele confiscate de securitate si apoi redate familiei, au aparut „Memoriile mandarinului valah”, „Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964”, „Garda de fier. Jurnal de filosofie politica”, „Helvetizarea României”, „Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958”, „Calugarul alb”, „Brâncusi. Amintiri si exegeze”.