Vrajirea lui Hermann Broch este unul dintre cele mai mari romane ale secolului XX si reprezinta poate o realizare si mai importanta decât Doctor Faustus de Thomas Mann. Ambele opere urmaresc sa expuna radacinile hitlerismului cu mijloacele marii literaturi.”
George Steiner

Cunoscut publicului român prin Moartea lui Virgiliu si trilogia Somnambulii, Hermann Broch (1886–1951) – prozator, poet si eseist – este o figura centrala a perioadei de glorie a culturii austriece.

Romanul Vrajirea, tradus acum pentru prima oara în limba româna, a luat nastere în 1935, la doi ani dupa preluarea puterii de catre national-socialisti. Povestea cartii se deruleaza într-un sat din Tirol în care taranii, subjugati de un strain ciudat, fanatic, Marius Ratti, ajung sa ucida o fata. Acesta promite locuitorilor din straturi sociale si generatii diferite împlinirea sperantelor si dorintelor lor celor mai ascunse. Profitând de contradictii, militarizând tineretul, persecutând minoritatile, prezicând o superioritate materiala a satului fata de satele vecine si având abilitatea de a provoca extaze de genul delirurilor în masa, el preia puterea.

„Religios” si mitic, romanul este în acelasi timp una dintre cele mai importante scrieri antifasciste din anii ’30. Înrudit cu Falezele de marmura a lui Ernst Jünger, el este o parabola despre fragilitatea moralei umane în fata unei ideologii abrutizante.