Vindecare este un cuvīnt foarte tare. Oare nu este o dovada de aroganta din partea unui medic sa foloseasca un asemenea cuvīnt īn titlul unei carti despre stres, anxietate si depresie? M-am gīndit mult timp la aceasta problema.
Pentru mine, vindecare īnseamna ca pacientii nu mai sufera de simptomele de care s-au plīns cīnd au venit la prima consultatie si ca aceste simptome nu apar din nou dupa ce tratamentul s-a īncheiat - ca atunci cīnd tratam o infectie cu antibiotice. Asta am observat si cīnd am īnceput sa practic metodele descrise īn carte, lucru confirmat de o serie de studii de cercetare. Īn cele din urma, am decis ca pot sa folosesc cuvīntul "vindecare" īn titlul cartii. Daca nu l-as fi folosit, ar fi fost o lipsa de sinceritate din partea mea.
Ideile prezentate īn aceasta carte sīnt inspirate, īntr-o buna masura, de lucrarile lui Antonio Damasio, Daniel Goleman, Tom Lewis, Dean Ornish, Boris Cyrulnik, Judith Hermann, Bessel van der Kolk, Joseph LeDoux, Mihaly Csikszentmihalyi, Scott Shannon si ale multor alti medici si cercetatori. De-a lungul anilor, noi am luat parte la aceleasi conferinte, am frecventat aceiasi colegi si am citit aceeasi literatura stiintifica. Prin urmare, e firesc ca īntre cartile lor si a mea sa existe o oarecare suprapunere, īn ele regasindu-se multe referinte comune si idei similare. Venind īn urma īnsa am putut profita de maniera lor de expunere a ideilor stiintifice īn termeni simpli, usor de īnteles. Le aduc aici multumiri pentru tot ceea ce este valoros īn aceasta carte. Īn privinta ideilor pe care ei s-ar putea sa nu le accepte, īmi asum, desigur, īntreaga responsabilitate.
Toate cazurile clinice expuse īn paginile care urmeaza provin din propria mea experienta (īn afara unor cazuri descrise de cītiva confrati psihiatri īn literatura medicala si indicate ca atare). Din ratiuni evidente, atīt numele, cīt si toate informatiile care ar putea duce la identificarea persoanelor au fost modificate. De cīteva ori, din motive literare sau care tin de claritatea expunerii, am preferat sa unesc īn aceeasi relatare trasaturi clinice ale unor pacienti diferiti.
David Servan-Schreiber
Fragment: Inima si ratiunea
"Adio", spuse vulpea. "Iata secretul meu. E foarte simplu: noi nu vedem bine decīt cu inima. Esentialul e invizibil pentru ochi." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul Print)
Herbert von Karajan a declarat cīndva ca nu traieste decīt pentru muzica. Nici el nu stia cīt adevar ascund vorbele lui... A murit chiar īn anul īn care a iesit la pensie, dupa treizeci de ani petrecuti la pupitrul orchestrei filarmonice din Berlin. Cel mai surprinzator este ca doi psihologi austrieci ar fi putut prevedea acest lucru. Cu 12 ani īn urma, ei studiasera felul īn care inima maestrului reactiona la diversele sale activitati. Astfel, cele mai mari variatii ale ritmului cardiac au fost īnregistrate īn timp ce dirija un pasaj deosebit de emotionant din uvertura Lenora Nr. 3 de Beethoven. De fapt, īi era suficient sa reasculte acest pasaj pentru a īnregistra aceeasi acceleratie a ritmului cardiac.
Īn aceasta compozitie, existau pasaje mult mai obositoare din punct de vedere fizic pentru un sef de orchestra. Totusi, īn cazul lui Karajan ele nu provocau decīt slabe cresteri ale ritmului cardiac. Īn ce priveste celelalte activitati, nu parea sa "le puna la inima". Daca, de exemplu, facea manevre periculoase cu avionul particular, inima lui abia daca "observa" acest lucru. Inima lui Karajan era total daruita muzicii. Si cīnd maestrul a parasit muzica, inima nu l-a urmat.
Cine nu a auzit povestea vreunui vecin mai īn vīrsta care moare la cīteva luni dupa sotia sa? Sau a unei mame care se stinge la putina vreme dupa ce si-a pierdut fiul? Īn limbajul comun se spune ca acestia au murit "de inima rea". Multa vreme, stiinta medicala a tratat cu dispret incidentele de acest tip, considerīndu-le simple coincidente. Abia īn ultimii douazeci de ani, mai multe echipe de cardiologi si psihiatri au cercetat atent aceste "coincidente". Si au descoperit ca stresul e un factor de risc mult mai mare decīt tigara īn ce priveste bolile de inima. Ei au constatat, de asemenea, ca o depresie ce survine īn urma unui infarct este un indiciu mult mai exact al decesului īn urmatoarele 6 luni decīt orice alta masuratoare a functiei cardiace. Cīnd creierul emotional se deregleaza, inima sufera si, īn cele din urma, se epuizeaza. Dar cea mai uimitoare descoperire este aceea ca relatia functioneaza īn ambele sensuri. Buna functionare a inimii influenteaza, la rīndul ei, creierul. Unii cardiologi si neurologi vorbesc chiar despre existenta unui "sistem inima-creier" indisociabil.
Daca ar exista un medicament capabil sa armonizeze aceasta relatie intima dintre inima si creier, efectele lui benefice ar fi resimtite de īntregul organism. Ar īncetini īmbatrīnirea, ar reduce stresul si oboseala, ar elimina anxietatea si ne-ar proteja īmpotriva depresiei. Noaptea ne-ar ajuta sa dormim mai bine, iar ziua, sa functionam mult mai eficient, marindu-ne puterea de concentrare si performantele. Acest medicament ne-ar permite sa atingem mai usor starea de "flux" echivalenta cu bunastarea psihica, prin echilibrarea relatiei dintre creier si corp. Ar avea efecte antihipertensive, anxiolitice si antidepresive īn acelasi timp. Daca ar exista, nici un medic n-ar ezita sa-l prescrie. La fel ca īn cazul fluorului pentru dinti, guvernele ar sfīrsi prin a aproba introducerea lui īn apa potabila.
Din pacate, medicamentul miraculos īnca nu exista. Īn schimb, de putina vreme, dispunem de o metoda simpla si eficienta, la īndemīna oricui, care pare sa creeze tocmai conditiile esentiale armoniei dintre inima si creier. Cu toate ca metoda a fost descrisa abia recent, numeroase studii i-au pus deja īn lumina efectele benefice asupra corpului si emotiilor celor care o stapīnesc, printre care īncetinirea īmbatrīnirii fiziologice. Pentru a īntelege cum este posibil acest lucru, trebuie sa vedem mai īntīi cum functioneaza sistemul inima-creier.