Cand misionarii crestini au venit pentru prima data in Africa, s-au aflat intr-o mare dificultate. Biblia trebuia tradusa, iar in Biblie Dumnezeu e descris intotdeauna ca fiind alb, iar Diavolul ca fiind negru. Asa ca a aparut o problema - cum sa le spui negrilor ca Diavolul e negru si Dumnezeu ...
Cand misionarii crestini au venit pentru prima data in Africa, s-au aflat intr-o mare dificultate. Biblia trebuia tradusa, iar in Biblie Dumnezeu e descris intotdeauna ca fiind alb, iar Diavolul ca fiind negru. Asa ca a aparut o problema - cum sa le spui negrilor ca Diavolul e negru si Dumnezeu e alb? Ei il puteau concepe pe Dumnezeu ca fiind negru si pe Diavol ca fiind alb. Si era firesc, ei il descrisesera intotdeauna pe Dumnezeul lor ca fiind negru; Diavolul lor fusese intotdeauna alb. S-ar putea sa nu stii ce au trebuit sa faca misionarii crestini. In traducerile africane ale Bibliei, Dumnezeu e zugravit ca fiind negru, iar diavolul, alb; altfel n-ar fi existat comunicare, n-ar fi fost posibila nici o confluenta.BR> Noi concepem lucrurile cu mintea; mintea asta interpreteaza intruna. Putem intelege frumusetea si uratenia - dar cum e cu alte interpretari. Daca omul dispare, in lume nu va mai fi nevoie de bine si de rau, nimic nu va mai fi moral si nimic nu va mai fi imoral. Toata moralitatea noastra, toata judecata noastra se datoreaza conceptiilor.
1. Catre adevar ... 5 2. Dobāndirea adevaratilor ochi ... 33 3. Cu
toata inima ta ... 53 4. Cunoasterea suprema ... 71 5. Cu rabdare adānca
... 95 6. Prin bunavointa īnteleptilor ... 113 7. Tu devii prinosul ...
133 8. Mintea nesovaitoare ... 149 9. Mijlocul e scopul ... 171 10.
Sublimul este spontan ... 189 11. Unul īn cele multe ... 211 12. Ramāne
numai cunoasterea ... 227 13. Cānd dispare moneda ... 249 14. Flacara
nemiscata a unei lampi ... 265 15. Dumnezeu te cauta ... 289 16. Arta de a
muri ... 307
Fragmente:
Existenta e multumita de tine cānd esti adevarat; cānd esti neadevarat,
existenta nu e multumita de tine. Nu ca ar exista cineva care e multumit si
nemultumit. Felul īn care se comporta existenta este ca orice lege a naturii -
gravitatia, de exemplu. Daca mergi īntr-un fel echilibrat, gravitatia e
multumita de tine, gravitatia nu va fi distructiva fata de tine. Dar, daca īti
pierzi echilibrul, cazi la pamānt. S-ar putea sa ramāi infirm pe viata, s-ar
putea sa-ti rupi oasele. Gravitatia e nemultumita de tine, nu e multumita de
tine. Dar nu exista nimeni care decide - asta e o lege a naturii. Daca urmezi
legea vei fi fericit, daca nu urmezi legea vei fi nefericit.
Asta este ceea ce īn Orient se numeste legea karmei, legea faptelor. Daca
faptele tale urmeaza legea suprema, vei obtine tot mai multe binecuvāntari. Daca
mergi īmpotriva ei, vei cadea imediat īn suferinta. Nu exista nici un conducator
suprem care sa decida faptele fiecaruia, cine face rau si cine face bine, si
cine trebuie trimis īn rai si cine trebuie azvārlit īn iad - nu exista nimeni
care sa faca asta. Cu fiecare miscare īti creezi raiul tau si iadul tau. Daca
urmezi legea suprema, clipa de clipa īti creezi propriul rai. Daca o iei razna,
daca mergi īmpotriva legii, īti creezi iadul, nu raiul. Faptul
ca zeul a fost īncāntat e doar un mod de a spune. De ce a fost el īncāntat,
multumit? A fost multumit pentru ca acest om, Sankriti, acest īntelept,
Sankriti, avea adevaratii ochi pentru a privi. Devenise pur, inocent. Ochii sai
erau goi de orice teorie, doctrina, scriptura. El nu proiecta nimic din ochi. El
pur si simplu absorbea. īsi folosea ochii pentru a privi, nu pentru a
interpreta.
Foarte īncāntat de faptul ca īnteleptul i s-a īnchinat cu
chakshusmati vidya, zeul soare a spus: "Un brahman care recita zilnic aceasta
vidya nu va suferi de boli de ochi..."
Noi toti suferim de boli de ochi. Asta e doar o exprimare
simbolica. Nu ca am folosi ochelari - nu de acei ochi e vorba. Chiar si un orb
sufera de boli de ochi, si el n-are ochi. Nu de, acesti ochi vizibili e
vorba.
***
...cei care īl urmau; multi erau discipolii lui. Ei nu faceau decāt sa stea
īn jurul lui Tojo, erau īn contact cu tacerea lui, si multi se transformau. Tojo
si-a strāns toti adeptii si a spus: "Diseara, cānd soarele apune, voi muri. Asta
e prima si ultima mea declaratie." Cineva a īntrebat: "Daca poti
sa vorbesti, de ce ai tacut toata viata?" El a raspuns: "Tot restul e nesigur,
numai moartea e sigura. Iar eu vreau sa vorbesc numai despre ceva care e
sigur."
O data ce te-ai nascut, moartea e sigura; tot restul e nesigur.
De ce e moartea atāt de sigura? Nu se poate face nimic īn privinta ei. stiinta
poate ajuta la prelungirea vietii, dar moartea nu poate fi distrusa, ea este
continuta īn īnsusi fenomenul nasterii; s-a īntāmplat deja. Moartea este un pol
al aceluiasi fenomen pentru care nasterea e īnceputul; ea e celalalt
pol. Este exact ca īn cazul unui magnet: la un magnet ai doi
poli - polul pozitiv si polul negativ. Poti reteza polul negativ, poti taia
magnetul pe jumatate, dar imediat, īn locul īn care ai taiat, va aparea polul
negativ. Acum ai doi magneti si fiecare magnet are doi poli, negativ si pozitiv,
īnainte era un magnet, si el avea doi poli, negativ si pozitiv. Acum l-ai taiat
īn doua bucati. Cea care are polul pozitiv īl va crea imediat si pe cel negativ,
iar cea care are polul negativ īl va crea imediat si pe cel pozitiv. Poti
continua sa tai magnetul, īnsa, indiferent cāt de multe fragmente ai, fiecare va
avea doi poli - pentru ca magnetul nu poate exista cu un pol, e
imposibil. Viata are doi poli: nasterea este polul pozitiv,
moartea este cel negativ. Nu poti distruge, poti cel mult prelungi. Poti sa
faci, cel mult, un magnet mai mare, dar celalalt pol va fi acolo. Poti sa-1 tai
si sa faci un magnet mai mic, dar celalalt pol va fi prezent. Asa ca, orice ar
nascoci stiinta, moartea nu poate fi distrusa. tine minte, prin stiinta e cu
neputinta sa nimicesti moartea. O data ce te-ai nascut, trebuie
sa mori. Dar īn clipa de fata, īn spatele acestui eu, curge nenascutul. Daca
poti privi si vedea si simti nenascutul, frica de moarte dispare - altfel n-ai
cum sa distrugi frica. Moartea exista si tu ai sa mori; ca eu,
nu poti sa fii nemuritor. Dar daca privesti adānc, si daca poti sa gasesti
adāncimea eului tau unde nu mai exista eu, daca poti sa vezi oceanul de dincolo
de val, esti deja nemuritor. Īnsa cel care e ascuns dincolo nu s-a nascut
niciodata. Daca nu ajungi sa cunosti ceea ce nu s-a nascut, nu poti deveni
nemuritor.
****
Asa ca īnceputul fiecarui pas va fi o lupta. Vor fi suisuri si vor fi
coborāsuri. Uneori te vei simti foarte nefericit, frustrat; ori de cāte ori
contactul cu metoda se pierde, ori de cāte ori te-ai abatut din drum, te vei
simti frustrat, te vei simti deprimat, trist, pierdut. Vor fi si momente de
fericire intensa. Ori de cāte ori recapeti controlul, ori de cāte ori devii
stapānul, chiar si pret de cāteva clipe, vei simti o bucurie intensa
raspāndindu-se īn toata fiinta ta. Vor exista piscuri si vai. Ele vor disparea
numai atunci cānd efortul constient a disparut, cānd metoda nu mai e metoda,
cānd metoda a devenit īnsasi constiinta ta, cānd nu mai trebuie s-o tii minte,
cānd poti sa o uiti de tot si ea totusi creste continuu, curge, cānd nu mai
trebuie nici macar sa te gāndesti la ea - atunci ea devine spontana, fireasca,
sahaj. Acesta este sfārsitul fiecarui pas. tine minte urmatorul
lucru: prin antrenament constant vine un moment cānd poti sa renunti complet la
antrenament; iar daca nu poti sa lasi antrenamentul, nu ai
ajuns. Maestrii taoisti au folosit multe domenii artistice,
printre care poezia si pictura, ca terenuri de antrenament. īn China si Japonia
pictura se foloseste de secole. Pictura taoista are un principiu, iar acel
principiu este ca mai īntāi trebuie sa devii expert īn pictura, īn tehnica
picturii - asta ia multi ani -, iar dupa aceea, timp de cātiva ani, sa te lasi
de tot de pictura. Trebuie sa uiti ca esti pictor: sa arunci pensulele,
culorile, uleiurile, si sa-ti scoti din minte ca ai īnvatat ceva. Timp de cātiva
ani trebuie sa te īndepartezi complet de pictura. Cānd gāndul a fost īndepartat
de tot, maestrul spune iarasi: "Acum īncepe." Acum nu esti tehnician. Cunosti
tehnica, dar nu esti tehnician. Acum pictezi ca un copil mic. Efortul a īncetat,
pictatul a devenit lipsit de efort. Numai atunci se nasc profesorii-maestri.
Am sa spun o poveste. Cāndva, īn Birmania urma sa se
construiasca un templu mare, si usa principala trebuia sa fie ceva unic pe
pamānt. Au fost chemati multi pictori, maestri zen, maestri taoisti, si cel mai
bun dintre ei a fost invitat sa proiecteze usa. Acel mare maestru avea obiceiul
ca, ori de cāte ori picta ceva, schita ceva, discipolul sau sef statea lānga el
si, cānd termina desenul, īl īntreba pe discipolul-sef daca era bine. Daca
discipolul spunea "nu", maestrul arunca desenul si o lua de la capat, si tot
asa, pāna cānd discipolul spunea: "Da, e bine, asta e."
Proiectarea acestei porti principale a templului a devenit o problema, pentru ca
discipolul spunea īntruna "nu". Maestrul a facut cel putin o suta de desene. Au
trecut multe luni. Maestrul īsi dadea toata silinta, muncea cum nu mai muncise
īn viata lui, pentru ca vroia sa termine odata proiectul.
**** Īntrebarea 1
Daca totul se īntāmpla pur si simplu, atunci poate exista vreun
scop final īn toate, sau viata e doar un accident? Se poate spune ca viata
evolueaza īnspre vreun scop final?
E foarte greu de īnteles, mai ales pentru mintea occidentala, ca
viata e lipsita de scop. si e frumos ca e lipsita de scop. Daca ar avea scop,
atunci toata treaba ar deveni absurda - atunci cine ar hotarī scopul? Atunci
trebuie conceput un Dumnezeu care hotaraste scopul, si atunci fiintele umane
devin doar niste marionete; atunci libertatea nu e cu putinta. Iar daca exista
vreun scop, atunci viata devine practica, nu poate fi extatica,
īncāntatoare. Occidentul gāndeste īn termenii scopului, dar
Orientul gāndeste īn termenii lipsei de scop. Orientul spune ca viata nu e o
afacere, e o joaca. Iar joaca nu are nici un scop. Sau poti sa spui ca viata e
propriul ei scop: sa te joci e suficient. Viata nu urmareste vreun scop, viata
īnsasi e scopul. Ea nu evolueaza catre vreun absolut; chiar īn clipa asta, aici
si acum, viata e absoluta. Īn Orient, viata e acceptata asa cum
e. Ea nu se īndreapta catre vreun scop, pentru ca, daca ar exista vreun scop,
cine ar decide scopul si de ce? Daca Dumnezeu īl decide, poti sa pui aceeasi
īntrebare cu privire la Dumnezeu: "Care este scopul crearii unei lumi cu scop?"
sau "De ce a trebuit el sa creeze o lume cu tinta?" sau, si mai profund, "Care
este scopul existentei lui Dumnezeu?". Poate ca viata are un
scop si Dumnezeu decide scopul, dar atunci existenta lui Dumnezeu trebuie pusa
sub semnul īntrebarii - de ce exista el -, si astfel īntrebarea este pur si
simplu īmpinsa un pas mai īnainte. Atunci Dumnezeu devine lipsit de scop, sau
trebuie sa creezi alt Dumnezeu, care sa decida care e scopul acestui Dumnezeu.
si atunci vei continua tot asa la infinit, si undeva īn adāncul tau vei ajunge
la concluzia ca acest fenomen e lipsit de scop. Asa ca de ce sa
mergi de la lume la Dumnezeu? De ce sa nu spui ca viata īnsasi e lipsita de
scop? Tot jocul logicienilor, al teologilor e stupid īntr-un fel. Ei spun:
"Dumnezeu a creat lumea, pentru ca, daca nu ar fi existat cine sa o creeze, cum
ar fi putut lua fiinta lumea?". Dar se poate...
****
Du-te la cineva umil, uita-te bine la el, urmareste-l, si vei vedea ca eul
lui e foarte subtil, atāta tot. El spune īntruna: "Sunt o persoana umila."
Insista ca e umil. Umilinta lui a devenit māndria si eul lui, iar daca īi spui
"Ba nu esti umil", se va supara. Daca īi spui: "Am vazut la tine īn oras o
persoana mai umila ca tine", el īti va spune: "Imposibil. Eu sunt cel mai umil."
Dar "eu sunt" ramāne. Acum "eu"-ul afirma umilinta, īnainte afirma altceva.
Se zice ca un mare rege s-a dus sa se roage īntr-o moschee. Era
o sarbatoare religioasa pentru mahomedani, asa ca el se ruga. Era dimineata
devreme, era īntuneric, si īn moschee nu mai era nimeni īn afara de el. Regele
se ruga: "Allah, Dumnezeul meu, eu sunt nimeni, sunt doar praful de pe
picioarele tale." Īn timp ce spunea asta, īsi dadu brusc seama
ca mai era cineva īn moscheea īntunecoasa, īn alt colt. Cineva care spunea
acelasi lucru: "Allah, Dumnezeul meu, eu sunt nimeni, sunt doar praful de pe
picioarele tale." Regele se enerva. Spuse: "Cine spune īn fata
mea ca e nimeni? Cānd eu spun ca sunt nimeni, cine mai pretinde aici ca e
nimeni?". Iar cānd se lumina de ziua si regele putu sa vada īn jur, vazu ca
celalalt om care se ruga era un cersetor. Atunci regele spuse: "tine minte, cānd
un rege spune ca e nimeni, nimeni altcineva nu poate sa afirme asta - iar tu
esti doar un cersetor!" Asa ca pāna si nulitatea poate sa faca parte din
eu. Īn al saselea stadiu eul dispare, dar si lipsa de eu. Atunci
vor fi probleme. Daca lipsa de eu dispare, vei avea dificultati īn a interpreta.
Un īntelept nu are eu si nu are umilinta. Daca umilinta exista, īnteleptul nu e
cu adevarat īntelept, nu īnca. El n-a ajuns la al saselea stadiu, n-a ajuns la
prag. Īnsa atunci vei fi īn dificultate, pentru ca tu consideri
ca umilinta este o calitate. Daca te duci la un Buddha, n-ai sa vezi la el
umilinta. N-ai sa vezi la el nici ego, eu, dar nici umilinta. Iar aceasta
disparitie a umilintei ar putea sa te faca sa crezi ca el nu e umil. Buddha
spune: "Vedele nu sunt de nici un folos, scripturile trebuie aruncate." Daca te
duci la el, o sa ti se para ca nu e umil. El spune ca Vedele nu sunt de nici un
folos, ca scripturile trebuie aruncate - pare foarte egoist. Nu e, dar nu e nici
umil. Asa ca tot ce spune el nu are legatura nici cu eul, nici cu lipsa eului.
Asta va fi problema. Uita-te la Iisus. El nu a fost o persoana
umila, dar nici egoista. Asta a dat nastere problemei care l-a dus la cruce. Nu
era deloc umil. Multi...
Despre OSHO
Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."
In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.
In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.
O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.
Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."
