O frumoasa poveste de dragoste, pasionanta si melancolica, romanul Va place Brahms? este povestea teribila a unui tânar îndragostit de o femeie de patruzeci de ani.
Paule... decoratoare de moda, neglijata de amant, adorata de un tanar cu cincisprezece ani mai tanar decat ea, nelinistita, ezitanta in pragul unei noi relatii "iubire, pasiune, toana?", chinuita de o dorinta disperata de fericire, de tinerete...
O femeie de aproape patruzeci de ani, careia autoarea ii zugraveste portretul cu multa tandrete, ironie si luciditate.Privindu-se in oglinda, vedea "o alta Paule, preocupata cu pasiune de frumusetea ei si trecand cu greu de la conditia de tanara femeie la aceea de femeie tanara". Aceasta fraza plina de melancolie, din care razbate "mica melodie" atat de draga admiratorilor romancierei Francoise Sagan, da tonul acestui roman celebru.
Dupa Bonjour, tristete, cartea de fata descrie nemiloasele paradoxuri ale iubirii: uimirea unei intalniri si greutatea de a iubi. Nimeni nu scapa de iubire si de singuratate. Putea Paule sa iubeasca "altceva decat pe ea insasi si propria existenta" ? Roger putea iubi altceva decat confortul unei vieti distrate si egoiste? Si Francoise Sagan pune intrebari la care toti ar trebui sa incercam sa raspundem. Putem, preocupati de noi insine, sa iubim? Cel care iubeste, nu-i condamnat la suferinta? Iar cel care refuza sa sufere nu se protejeaza pur si simplu de iubire? Stil simplu, captivant, care ne introduce in viata pariziana si in vidul unor vietii egocentrice.
Fragment: Va place Brahms ?
În localul de noapte, se asezara la o masuta departe de ringul de dans si privira fetele care defilau, fara sa rosteasca o vorba. Ea îsi tinea mâna peste mâna lui, se simtea în deplina siguranta, perfect obisnuita cu el. Niciodata nu va putea sa faca efortul de a cunoaste pe altcineva si aceasta certitudine îi procura o fericire trista. Au dansat. El o tinea cu fermitate în brate, traversând ringul de dans de la un capat la altul fara sa respecte vreun ritm, foarte multumit de el. Paule era foarte fericita.
Mai târziu, la întoarcere, el coborî din masina si o lua în brate în fata intrarii.
- Te las sa dormi. Pe mâine, draga mea.
O saruta grabit si pleca. Ea îi facu cu mâna. O lasa sa doarma din ce în ce mai des. Apartamentul era pustiu si îsi aranja cu meticulozitate lucrurile înainte de a se urca în pat, cu lacrimi în ochi. si în noaptea aceea era singura, iar viata viitoare i se parea ca un sir lung de nopti traite în singuratate, într-un asternut niciodata deranjat, într-un calm mohorât, ca o boala lunga. În pat, întinse instinctiv bratul, ca si cum ar fi încercat sa atinga un corp caldut si respira încetisor, vrând parca sa protejeze somnul cuiva. Un barbat sau un copil. Orice, cineva care sa aiba nevoie de ea, de caldura ei ca sa doarma si sa se trezeasca. Dar nimeni nu avea nevoie cu adevarat de ea. Poate doar Roger, când si când... Dar nu cu adevarat. Nu în acest fel, nu pasional, ci psihologic cum simtise ea uneori. si se gândea în toate felurile la singuratatea ei, cu amaraciune, resemnata.
Recomandare Va place Brahms ?
Suntem impresionati de drama pe care o reprezinta existenta acestei femei ce se zbate intre 3 probleme grave: singuratate, frica de imbatranire si dragostea ei pentru un barbat flusturatic." (Jean Houssaye)
Despre Autor: Francoise Sagan
Personaj distinct al literaturii celei de-a doua jumatati a secolului XX, Francoise Sagan s-a aflat în prim-plan atât prin creatiile sale, cât si printr-o viata plina de excese: accidente rutiere care au adus-o în coma, jocuri de noroc, alcool, consum de cocaina.
Fenomen literar al celei de-a doua jumatati a secolului XX, Sagan a cunoscut gloria la 18 ani cu primul ei roman, Bonjour, tristesse, furnizând apoi multe subiecte jurnalelor mondene si literare, din cauza exceselor: viteza, jocurile de noroc, alcoolul, viata frivola, necazurile judiciare.
In ziua de 24 mai 1954, Francoise Sagan primea “Premiul Criticii” pentru Bonjour, tristesse. Francois Mauriac a salutat pe prima pagina a ziarului Le Figaro, aparitia acestui “mic monstru încântator”.
