La cateva zile dupa ce fiul ei a fost ucis intr-o aula a Facultatii de Istorie, Amelia primeste o scrisoare in Germania. Este o scrisoare de amenintare, criptica si macabra: a fost scrisa cu sangele baiatului. In Islanda, politistii care ancheteaza crima sunt socati. Pe cadavru a fost gravata o runa magica. Nimeni nu o poate descifra. Nemultumita de mersul anchetei, Amelia apeleaza la serviciile Dorei, o avocata islandeza, care face echipa cu Matthias, avocatul german al familiei. Cei doi incep o investigatie paralela care se transforma curand intr-o calatorie uimitoare si primejdioasa. O calatorie in spatiu si in timp. O calatorie in nord-estul extrem al Islandei, o zona salbatica si pustie, si intr-o epoca in care viata era un sir de ritualuri stranii. Ultimul este pe cale sa se incheie dupa sute de ani...

Ultimul ritual, un roman ambitios, un roman al misterelor care au supravietuit pana azi ascunse in ceturile nordului, a fost caracterizat foarte plastic de catre o editoare britanica: „Hannibal Lecter se intalneste cu Blair Witch in timp ce Bjork canta in fundal“.

Un thriller despre magie si vrajitorie, un roman palpitant si provocator.“
Politiken

Fragment Ultimul ritual

Tinea in mana un toc de piele brun-roscata pe care il scosese fara sa vrea impreuna cu maldarul de hartii. Era legat cu o curelusa la partea de jos. Pielea era inca moale, desi trebuie sa fi fost destul de veche, judecand dupa inscriptia "NHG 1947": cel putin saizeci de ani. Dar pe Dora o interesa mai mult continutul decat ambalajul.
-- Ce-o fi asta? intreba iar, uitandu-se mirata la Matthias. ii arata scrisorile vechi, mai bine zis stravechi, care ieseau din toc. Aspectul lor si scrisul o indemnau sa presupuna ca erau mult anterioare tocului de piele.
Matthias se uita ingrozit la ele.
-- Erau printre hartiile din cutie?
-- Da, raspunse Dóra rasfoind superficial, cu varful degetelor, scrisorile de deasupra, ca sa-si dea seama cam cate erau. Se sperie cand Matthias striga ceva ininteligibil si ii smulse tocul din mana.
-- Ati innebunit? gafai neamtul, inchizand tocul si legand curelusa cu miscari febrile -- o operatie nu prea usoara din cauza volanului si a spatiului redus.
Dora nu intelegea ce se intampla. Se multumi sa urmareasca in tacere eforturile lui Matthias. Dupa ce inchise tocul, neamtul il aseza cu grija pe bancheta din spate, isi scoase haina si il acoperi cu ea -- dar nu cu partea exterioara, acum umeda, ci cu cea interioara, moale si uscata. -- N-ar fi cazul sa plecam, totusi? intreba Dora pentru a intrerupe tacerea. Masina era pe jumatate iesita din parcare si ocupa o parte din carosabil. Matthias isi puse ambele maini pe volan, expirand prelung:
-- Scuzati-mi agitatia. Nu m-am asteptat sa gasesc aici aceste documente, si mai ales intr-o cutie de carton oarecare, la politie.
-- Si ce reprezinta, daca imi dati voie sa intreb?
-- Sunt scrisori foarte vechi din colectia bunicului lui Harald. Erau incluse in partea cea mai valoroasa a colectiei. De fapt, au o valoare inestimabila si a fost un act iresponsabil din partea lui Harald sa le aduca in Islanda. Societatea de asigurari este probabil convinsa ca ele se afla in seiful bancii, asa cum s-a convenit.
Matthias potrivi in asa fel oglinda retrovizoare incat sa poata supraveghea pachetul pretios.
-- Au fost scrise de un nobil din Innsbruck, in anul 1485. in ele este vorba despre campania lui Heinrich Kramer impotriva vrajitoarelor din Innsbruck, inainte ca vanatoarea de vrajitoare sa se fi generalizat.