El se ascunde în hatisul padurii, se furiseaza în preajma, în umbre, si însfaca. Numai spaima oamenilor, numai agonia lor inimaginabila si gustul dulceag al carnii lor îi mai potolesc setea cumplita a razbunarii.

“Un roman terifiant despre teroarea pura a celei mai teribile groaze a omului – aceea de a fi devorat de viu de o alta creatura.“
Publishers Weekly

Fragment:

„În clipa aceea, vazduhul, vederea si gândurile lui Joe devenira mai limpezi decât cristalul si deodata nu mai avu nicio importanta daca pustiul lui purta cercel în nas sau daca nevasta-sa se îngrasase ca o scroafa, fiindca totul avea sa se schimbe pentru el. Joe se scapa brusc pe el, fiindca asa faci întotdeauna când esti pe punctul sa mori. Si cu o suprema claritate, el întelese de asemenea ca avea sa încheie socotelile cu lumea aceasta într-un mod foarte neplacut, mult mai rau decât un accident de masina, un incendiu sau o rana de glont în piept, si un fior înghetat care absorbea viata însasi îi undui prin tâmple, în gât, în jos prin sira spinarii si-i invada scrotul, care se strânse ca o creveta. Genunchii lui tremurara, dupa care se îndoira si cele doua beri Budweiser care i se adunasera în vezica i se scursera în pantaloni.”
Matthew Scott Hansen, Ucigasul din umbra